Cafeneaua Soarelui · Dezbaterea de Vineri · La plimbare pe străduţă

Violența

Iubirea nu ar trebui să doară.  Dacă-n ochii cuiva vezi stelele, asta nu-ți dă niciun drept s-o / să-l faci să vadă stele verzi! La iubire se răspunde prin… iubire și totuși…

Sursa foto: Pinterest
Sursa foto: Pinterest

Știrile sunt saturate de violență. El o bate pe ea. Ea îl bate pe el. El / ea își batjocorește copilul. El / ea își bate părinții. El / ea își bate bunicii. El / ea își bate nepoții… Și lista poate continua. Ce vină au ceilalți că și-au ratat cariera în MMA/K1/Box/Judo/naiba mai știe? Mai ales persoanele apropiate oferă iubire-n schimbul unui pumn?

Chiar e necesară violența? Asta e întrebarea pe care v-o lansez vinerea asta!

violenta

Anunțuri

16 gânduri despre „Violența

  1. Nu e deloc necesară şi deloc scuzabilă. Dar există. Şi, din păcate, victimele ei nu au întotdeauna curajul de a spune, de a se apăra. Noi, cei de pe margine, ce putem face? Eu, cea care scrie acum, aud din bucătăria mea că în apartamenul de sus are loc o ceartă. El o bate pe ea. Eu ce pot face? Poliţia nu intervine. Deci?

      1. Nu , ma refeream ca eu sunt una dintre cei ce au luat bataie de la parinti , in copilarie…foarte multa. Si chiar si adult fiind am luat cafteala. Dar,desi mi-am jurat ca nu-mi voi lovi copiii nici macar cu o palma la fund , am facut asta si regret amarnic.

          1. Doar stii vorba aia : cand viata iti ofera lamai , fa o limonada sau , mai bine , cauta un partener care sa aduca vodka 😉
            Nu trebuie sa iti para rau , sa stii. Dar apreciez compasiunea ta. Si iti multumesc! Fiecare experienta din viata mea , buna/rea , a fost o lectie. Daca am fost atenta , am invatat ,am luat un zece. N-am fost atenta la lectie , nu am invatat , hop am ramas corigenta. Mai grav este ca , la aproape 47 de ani , abia acum realizez ca la unele materii am ramas repetenta pe veci. Dar io trag nadejde sa imi iau repetentia pana mor si sa trec clasa. 😉

  2. Nu este necesară, dar este normală într-o lume anormală. Tensiunile acumulate, stresul, neîmplinirile, starea confuzională, inconştienţa defulează în acte de violenţă cojugală şi nu numai. Conflictele au devenit un mod de viaţă, este ratiunea de a exista a ego-ului, cu asta se hrăneşte. Conştientizarea în deplina luciditate a realităţii, este calea de urmat…Dar cine are timp de aşa ceva în timpul luptei cotidiene a unora împotriva celorlalţi , al fiecăruia împotriva aproapelui?!

  3. Nu este normală dar face parte din viață. Suntem în fond animale și există acel instinct de violență. Problema este că specia noastră a dezvoltat o conștiință și datorită ei ne-am separat parțial de restul lanțului trofic. Noi putem datorită ei să producem violență doar pentru că ne dorim, nu ca să ne asigurăm integritatea fizică. Dar tot conștiința este și cea care ne poate ajuta să cultivăm o mentalitate pacifistă. Odată m-a întrebat un profesor dacă cred că violența este necesară. I-am răspuns că nu este necesară, trebuie evitată dar uneori ai nevoie de violență pentru a opri violența. (aici fac referire la grupuri de teroriști sau alte culte violente care oarecum trebuie ținute în frâu pentru a putea avea loc o penetrare pacifistă). Cât ține de violența domestică este total condamnabilă. Și din păcate, daca noi am fost victimele unor violențe, tindem să fim promotorii ei mai departe. Este incredibil de greu să ai un autocontrol desăvârșit, dar se poate. Referitor la cele spuse mai sus cu Poliția, problema ține de legislația internă. Puțini știu că daca de exemplu un bărbat bate o femeie într-un apartement sau într-o casă, fără consimțământul scris a unuia dintre proprietari, polițiștii care intervin se expun la abuz în serviciu și pot fi dați în judecată că au intrat fără permisiune pe proprietate privată. Mulți polițiști au fost anchetați și găsiți vinovați astfel. Să nu mai spun despre faptul că ultrajul la noi se trece cu vederea (nu face bine la statistici) și polițiștii sunt descurajați să intervină, nefiind protejați de șefi (toate acestea le spun din surse sigure). Dar revenind la întrebarea ta, nu este necesară, trebuie evitată pe cât posibil, dar de asemenea trebuie acceptată ca fiind o parte a vieții. Depinde de fiecare dintre noi cum și de ce o folosim.

  4. Nimeni n-o să spună că violența e normală, nici cei care o generează. De fapt nici n-o să-i spună „violență”, ci educație prin pedeapsă. După cum au fost și ei învățați de părinți, educatori, anturaj, viață…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s