Amintiri blogosferice · La plimbare pe străduţă · Vise Şi Oglinzi

Despre blogging și asumare

Să recunoaștem: oricât de „personal” ar fi un blog, tot îți oferă o deschidere (mai mică sau mai mare) la public – sau, să nu-i spunem public, mai bine spunem „oameni care te citesc” (mai mult sau mai puțin cunoscuți).

Spui că scrii pentru tine, dar o faci în văzul tuturor. Unii văd blogging-ul ca o spovedanie virtuală fără cap și coadă. Dar, spovedania se petrece între tine și popă – nu între tine cei care te citesc. Poate scrii pentru tine pe blog, dar scrii și pentru public. E ceva ce trebuie să îți asumi, mai ales dacă vrei să-ți pui viața pe tapet.

Trebuie să-ți asumi că unii vor lua de bun tot ce scrii… eu am făcut asta de mult. Îmi asum că unii iau mot-à-mot textele mele cu tentă (vreau eu) literară  și cred că mi se aplică în totalitate sau că unii mă consideră vreo nimfomană nesatisfăcută sau că-n mintea unora sunt vreo divă și frivolă, și frigidă.

Cine mă cunoaște, știe cum sunt. Știe că pun puțin din mine chiar și-n ficțiunea pe care o scriu, dar știe și unde-i granița dintre real și imaginar. N-am nevoie să dovedesc nimic nimănui și fiecare e liber să creadă ce vrea. Accept orice punct de vedere, orice părere – câtă vreme e justificată, nu orice afirmație tâmpă (pe astea le resping din start).

Blogging-ul implică foarte multă asumare. Am fost conștientă de asta din prima zi. Îmi asum proiectele eșuate, promisiunile nerespectate, cuvintele scrise mai bine sau mai rău, comentariile și recomandările făcute. Asta ar trebui să facem toți și nu doar în blogosferă.

sunt blogger

Anunțuri

18 gânduri despre „Despre blogging și asumare

  1. Cred că nu sunt puțini cei care m-au întrebat de atîtea ori dacă poveștile și povestirile pe care le scriu sunt trăite de mine în realitate. De ce asta? Pentru că cei care mă citesc au băgat de seamă că scriu foarte mult la persoana întîi. Nu fac o descriere completă a motivelor care mă determină să fac asta dar pot spune că scriu mult mai ușor punîndu-mă în pielea unui observator și trăitor direct al evenimentelor pe care le descriu. Celor care sunt curioși dacă am fost acolo, le spun doar atît: bucurați-vă de poveste.

    Nu am proiecte în derulare, nu am avut… scriu despre ce cred eu că trebuie să scriu, și imaginez oameni, situații, scene. Cine vrea să citească ce scriu eu, este liber să o facă, cine nu, este liber să caute altceva de făcut sau pe altcineva pe care să îl/o citească.

    1. „Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu, … din mine însumi nu pot ieși (…), eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi” – spunea Camil Petrescu … și eu simt la fel și cred că și tu, Victor 🙂

      1. Exact. Scriu și ca observator, din exterior, dar mă simt cu adevărat în largul meu atunci cînd cobor pe pagină și merg eu însumi din filă în filă.

  2. Am încercat şi eu să explic acest fenomen al comunicării…Cu siguranţă sunt multe de spus, iar fiecare va veni cu explicaţile propri, mai mult sau mai puţin sincere sau corecte. Fără a considera o concluzie asupra subiectului, mai ales că eu cred în perisabilitatea acestora, totuşi consider blogg-ul drept un mod de manifestare a ceea ce EŞTI. Fie că vrei să pari ALTFEL decăt eşti de fapt, că vrei s-ţi defulezi frustrările acumulate, că simţi nevoia unei comunicări, a unei exprimări al prea plinului sufletesc, că vrei să corijezi lumea, s-o faci mai „bună”…după părerea ta, că vrei să-ţi găseşti un suflet cu care să rezonezi…IMPORTANT rămâne sa FII TU INSUŢI…cred eu. Numai astfel te poţi descoperi şi eventual TRANSFORMA. Blog-ul îţi poate sintetiza ideile, te poate face mai coerent, atunci cănd iţi asumi reasponsabilitatea celor scrise…Impactul cu ceilalţi îţi poate da o dimensiune nouă asupra conceptului de relaţionare, de colaborare…

  3. E frumos sa vezi ca cineva s-a gandit la tine, e frumos sa vezi ca, desi nu cunosti real pe nimeni, se leaga prietenii virtuale pline de frumusete…este usor sa te gandesti ca toti prietenii virtuali care iti trimit comentarii … se gandesc la tine, e frumos si parca nu te mai simti singur. Iti multumesc prieten drag, ca pentru o clipa te gandesti la mine si ca vrei sa imi faci o bucurie. Toti avem prieteni, toti avem cunostinte, dar viata, de multe ori, nu ne lasa sa luam legatura cu ei de cate ori vrem, aici in fiecare dimineata si seara ne salutam cu impresii si imagini virtuale. E FRUMOS si PLACUT daca totul e civilizat si cu bun simt! O seara minunata dragi mei!

    It’s nice to see that someone thought about you, it’s nice to see that even though you do not know anyone real, virtual friendships full of beauty … is easy to think that all your virtual friends send comments … think of you is beautiful and if you never feel alone. Thank you dear friend, that for a moment and think of me as you do me a joy. We all have friends, we all have knowledge but life often leaves us to make contact with them whenever we want, here every morning and evening greeting impressions and virtual images. It’s beautiful and pleasant if everything is civilized and good sense! A wonderful evening my dear!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s