La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · vitrine

Cafeaua de dimineață

cafea
sursa foto: Pinterest

Are ochi de cafea, piele de cafea, miros de cafea. E învăluită în șapte văluri… fluide precum o cafea. Îmi inundă toate simțurile ca o poțiune magică urmată de un mic șoc electric.

Aș vrea s-o ating… Dar fuge de mine. Încep s-o urmăresc. Aroma ce-o lasă în urmă mă învăluie. E tare și totuși atât de catifelată. Totul în jur se disipează. A mai rămas doar ea: fină și-mbietoare ca 1001 și una de nopți arăbești. Până și fuga ei e ca un dans. Uneori i se mai zărește câte-o gleznă sau vreo încheietură – și ele au culoare de cafea. Mă incită.

Pe măsură ce goana devine tot mai nebună, aroma ei devine tot mai pregnantă. Mă poartă pe sus și-apoi mă aduce cu picioarele pe pământ. Sunt viu.  Măresc viteza, dar nici ea nu se lasă. Alergăm prin bazar, dar eu ignor tot: culori, texturi, îndemnuri, chipuri. Cred că m-a drogat. Inima mi-o ia la galop. Vălurile maronii i se revarsă în urmă într-un ritm frenetic și totuși lent… Poate-aș putea s-o prind de unul și s-o trag spre mine. Întind mâna și, cu vârful unui deget, reușesc s-ating un văl. E lichid și catifelat…

Poooooooooooc! De afară se aude un zgomot. La naiba, iar am visat despre cafea!

Pe balcon, Șeherazada mea 24/7 stă și privește atent ce se-ntâmplă afară. E acoperită cu un cearceaf alb. Știu sigur că mintea îi e însă în altă parte: la o poveste ce-o va scrie mai încolo. În mână are o ceașcă de cafea. Aburul ei se ridică în forme senzuale și îmbietoare.

sherezada mea
sursa foto: Pinterest

Mă ridic greoi din pat… bătrânețea, deh… Mă îndrept spre ea. Ea nu fuge. O cuprind cu brațele, ea se curbează pisicește. Ce-mi place să-i simt trupul pe al meu… Aroma de cafea iar mă atacă prin învăluire – exact ca în vis! Iar se disipează totul. Cui îi pasă că un idiot și-a bușit mașina de n’jde mii de euro!

  • Neața, somnorosule!
  • Neața!

Se desface din brațele mele. Și mă privește c-un zâmbet ștrengăresc. Ochii ei sunt tot de cafea, dar pielea îi e albă și părul îi e blond. Dar ce contează? E a mea, nu ca năluca arăboaică din vis!

  • Cafea? Mă-ntreabă ea, întinzând-umi cana ei.

mketonlineIau o gură. „Lichidul vieții” îmi mângâie papilele și-apoi îmi pătrunde în corp. Îmi invadează venele, celulele… începe să-și facă magia.

  • Ce bună e! Faci cea mai bună cafea!
  • Mulțumesc, dar știi că nu e meritul meu! Noroc că ai găsit tu magazinul MarketOnline.ro cu atâtea oferte grozave! Cafetiera profesională pe care am luat-o face o cafea WOW! Mă simt de parcă-aș fi în Turcia de Fiecare dată când beau o cafea din asta!
  • Mie-mi spui? De când avem cafetiera Arzum visez o… cadână de cafea!
  • O cadână de cafea? Și ce-i faci?
  • O alerg!
  • Ah… credeam că ceva mai interesant… Oricum, îmi place ideea! Știi ce? M-ai inspirat să scriu o poveste despre… o cadână de cafea ce-i vrăjea pe sultani și-i ținea treji, nu prin dansul ei – ci prin aroma ei, prin culoarea pielii ei!
  • Ce frumos, iubita mea inspirată! Îmi mai dai o gură de cafea, te rog?
  • Dar de ce am luat cafetieră? Du-te și fă-ți!

arzum okka


P.S.

Acesta a fost prima mea poveste din competiția SuperBlog 2015. Vor mai urma și altele!

Anunțuri

20 de gânduri despre „Cafeaua de dimineață

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s