interviuri cu mine · Jurnal

Despre mine… (un fel de interviu)

Mereu mi-a fost greu să vorbesc despre mine. Ce-ar fi de spus. Sunt o fată normală, banală chiar. Noroc că voi îmi demonstrați contrariul (vă rog, n-o mai faceți: mi se umflă ego-ul 😆 ).

Trecând peste asta, vinerea trecută v-am cerut să-mi puneți întrebări și acum e vremea să răspund… Ah, era vorba și de un premiu, nu? Câștigătorul este cel a cărui întrebare apare la final și este marcată cu verde 😀

Daniela Afuz vrea să știe „cum e să iubești rațional”?

Sincer – nu știu. Eu una nu pot iubi rațional. Când iubesc o fac cu toată iraționalitatea mea de iluzie (cine știe cunoaște 😉 ).

Petru mă întreabă: „ce întrebare te-ar pune cel mai mult în încurcătură?”…

Păi orice întrebare „științifică”. Sunt un om al cuvintelor, al creativității, nu al datelor concrete.

Cam în același registru e și întrebarea pe care mi-a adresat-o Potecuța: „dacă ai participa la un concurs la care cea mai originală întrebare ar fi premiată, ce întrebare ai adresa?”.

De ce nu cade soarele? 😆

Alekoosie, în schimb vrea să știe ce aș schimba la mine.

Hmmm… cred că nimic – am mai spus că am un ego mare? Dacă aș schimba ceva, n-aș mai fi eu 😀

Alina mă întreabă dacă e posibil să iubești doi bărbați în același timp.

Nu. Îți pot plăcea doi. Te pot atrage doi. Poți simți afecțiune pentru doi… Dar să iubești doi? Iubirea nu se poate diviza, duplica, etc. Iubirea-iubire, aia de te zguduie din temelii se poate canaliza asupra unei singure persoane.

„Care e cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut?” – mă întreabă Fata Veselă.

Mi-am deschis blog 😆 restul… nu e bine să fie spus în public așa că șșșșșșșșșșșșșșșt!

De la wordswithema am primit o întrebare tare drăguță: „dacă ți-ai pierde temporar memoria și nu ai ști câți ani ai, ce vârstă ți-ai da?”

Simplu: cinci!

Florinela îmi pune o întrebare filosofică: „dacă viata e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac și nu facem atât de multe lucruri care ne plac?”

Din obligație, draga mea… din obligație…

„Ce te motivează să scrii? Ce te inspiră?” – mă întreabă Aura.

Viața, sentimentele, oamenii… tot.

Wianda vrea să știe ce contează când trăiesc clipa.

Clipa aceea, logic 😀

Dorina vrea să știe ce nu-mi place la blogul ei.

Dorina, blogul tău e unul din preferatele mele! Însă trebuie să recunosc: îmi plăcea mai mult logo-ul vechi – cel nou e mai clasic, dar cel vechi era mai colorart, mai vesel…

Ana mă întreabă ce fac când nu știu ce să fac.

Răspunsul e simplu: lenevesc!

„Care este dedicația pe care o să o scrii pe carte, pentru mine, atunci cînd o să mă alegi ca fiind cîștigător?” – mă întreabă Victor în stilul caracteristic (cu „î din i în loc de â din a”).

Uite că nu ai reușit să prevezi viitorul, totuși ți-aș fi scris ceva frumos 😀

„Știu că lucrezi de zor la Astrid. Ai avut momente când te-ai împotmolit? Cum ai trecut de blocaje?” – vrea să știe Diana.

Daaa – am avut multe blocaje. Cum am trecut peste ele? O baie fierbinte! Îmi vin multe idei în timp ce fac baie – ciudat, nu?

Alexandra Ioana mă întreabă: „Dacă ai putea sa te desprinzi din mrejele timpului ai alege să te întorci în trecut pentru contura printre cioburile unei vieți sparte de prezent un nou început sau ai alege sa foloșești tot ceea ce ai spart în trecut pentru a clădi un viitor mai bun?”

Trecutul e trecut… cred că mai de grabă aș clădi un viitor mai bun folosind ceea ce am deja – trecut și prezent.

În același stil e și întrebarea formulată de Kladya: „Ai schimba ceva din trecutul tău…în speranța unui viitor mai frumos?”

Nu. Îmi place viața mea așa cum e, iar viitorul… vreau să rămână neprevăzut.

Ganddeportelan mă întreabă ce mă inspiră în momentele de glorie?

Cum am spus mai sus, mă inspiră orice.

Rucs mă întreabă: „Dacă ți s-ar cere sa realizezi un film pornind de la un articol scris pe blog, care ar fi cel care ar ieși în față și cum ai reda vizual sentimentul pe care vrei să îl transmiți cititorilor?”

Mi-ar fi tare greu să aleg. Probabil aș alege o poveste… poate Astrid, logic… sau poate Maktub (asta pentru cititorii fideli). Pentru redarea vizuală… aș alege un regizor 😆 – eu sunt omul cu cuvintele.

O Mamă Curioasă vrea să știe cum îmi imaginez o plimbare pe o străduță numită Strada Iluziilor.

Of, am scris mai de mult despre asta: articolul îl puteți citi dând click aici (scuze, e de pe vremea când nu foloseam diacritice).

Și, last but not least Kentlove: Cum preferi să-ți imaginezi că venim și revenim noi la plimbare pe cocheta străduță a iluziilor? Există câteva intersecții importante care ne poartă pe toți aici sau fiecare și-a făcut potecuța lui spre tine?

Fiecare are stilul său. Unii vin prin telepatie, alții purtați de cine știe ce cărări ascunse, alții prin pasaje secrete… există și câteva labirinturi. Ce mă bucură, în schimb, e că reveniți – indiferent de calea de transport aleasă 😀

Acum e clar cine a câștigat, nu? Kentlove – te rog să mă contactezi pe pagina de Facebook a blogului sau prin formularul de contact pentru a intra în posesia premiului!

Vă mulțumesc tuturor din suflet pentru întrebări și pentru gândurile bune!

Ca bonus, vă mai las un citat în care m-am regăsit:

despre mine

Anunțuri

14 gânduri despre „Despre mine… (un fel de interviu)

    1. Păi, desigur puteam să-ți răspund într-un mod mai dezvoltat, analizând străfundurile psihologice cele mai profunde ale acestei stări 😆 dar am zis să răspund pe șleau 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s