M-a fermecat încă de prima dată. Cum? Nu cu felul în care corpul ei se unduia pe tocuri. Nu cu buzele-i roșii. Nu cu parfumul pe care-l emana. M-a fermecat cu modul în care vântul își făcea de cap în părul ei lung de Cosânzeană urbană. Îl ridica în valuri, îl purta pe sus, i-l arunca pe față… Până și ea parcă se bucura de lupta aceea senzuală!

Zile la rând am urmărit-o. Dezvoltasem o adevărată obsesie pentru al ei păr frumos și sănătos. În cele din urmă, am intrat în vorbă cu ea. Bine, ea m-a băgat în seamă – prea se săturase de „hărțuirea” mea.
Am început să ieșim. Femeia asta părea ruptă dintr-un basm. Dacă stau bine să mă gândesc, nici acum nu sunt 100% convins că nu e vreo farmazoană… Însă după prima noapte petrecută împreună, i-am descoperit secretul.
Soarele mijea, dar tot avea forță pentru a se izbi de geamul ei și să-mi zgârie ochii închiși. I-am deschis ușor. Ea stătea lângă geam. Corpul ei alb și gol părea opera celui mai iscusit sculptor: era ferm și rotunjit doar acolo unde trebuia. Însă ce mă incita teribil era părul ei ce se revărsa în lumina aceea rozalie. Îl peria într-un ritm lent și senzual. În același timp, buzele ei parcă rosteau o incantație secretă.
M-am ridicat și m-am dus lângă ea. I-am mângâiat părul mătăsos și lung. I-am luat peria din mână. Era prima dată când făceam asta, dar era atât de plăcut. Peria parcă aluneca…
Am stat acolo o vreme, apoi m-am dus la baie. Acolo, pe o etajeră, printre alte cosmetice, domneau niște produse din gama Gerovital Tratament Expert.
Cel mai mult mi-a atras atenția o sticluță pe care scria „ulei nutritiv”. Asta era poțiunea magică ce-i făcea părul strălucitor și mătăsos! Am luat cu grijă sticluța de pe raft și m-am uitat la ingredientele ce intrau în compoziția licorii magice: doar uleiuri nutritive, vitamine și minerale active. Hmmmm nu mai era ceva atât de magic sau poate în asta consta tot farmecul: produse de tradiție ce nu dau niciodată greș!
Dar ce mai contează acum? M-a vrăjit cu părul ei îngrijit ca la carte pentru un plus de… farmec!
P.S.
Aceasta este cea de-a doua poveste ieșită din condeiul meu magic pentru competiția SuperBlog 2015.
Faină poveste! Baftă multă să ai! Voi citi cu mare drag toate textele tale participante. Dar nu te superi dacă nu merg şi pe linkuri, nu? Că produsele nu mă interesează. Vreau doar să te citesc 😉
Nu e problemă 🙂 eu mă bucur că mă citești, Potecuță 🙂 și îți mulțumesc pentru aprecieri!
Vreau să perii eu acel păr frumos. 🙂
😀 😀 😀
Minunat scrii,ca intotdeauna
Mulțumesc 🙂
Super textul! Bafta in continuare!
Mulțumesc 🙂
Mi-a plăcut, mai ales începutul. 🙂
Mulțumesc 😀
Frumoasa poveste, doar un pic mi s-a paru(i)t ca s-a incheiat cam brusc 🙂 Spor!
Eh… e cu final deschis, fiecare e liber să-și imagineze continuarea 🙂
Foarte frumos textul! 😀 Ce-i drept, și eu aș fi citit o continuare. 😛
Eh… poate va veni o continuare în afara competiției!