Cum era să ajung la Madame Tussauds

Vine o vreme în viața unei fete când vrea să se epileze pentru prima dată. Eram pe la sfârșitul clasei a șasea. Venise vremea fustițelor și a pantalonilor scurți. Deja eram domnișoară, nu mai puteam sta cu mărarul pe picioare. Am început să mă documentez – adică să citesc prin reviste, să întreb fete mai mari sau colege deja inițiate (că nu toți aveam net pe vremea aia). Până la urmă m-am hotărât: epilarea cu ceară era cea mai potrivită!

Am prins o zi când eram singură acasă. Am cumpărat o cutie de ceară, am citit instrucțiunile. Am pus-o la încălzit. Telefonul a sunat (fixul, logic). Era o colegă, mă suna să mă întrebe de o temă… dar, din vorbă în vorbă am ajuns să vorbim despre alte lucruri. Cred că vă puteți imagina conversația:

• Fată, eu mi-am luat ceară să mă epilez! Am spus eu pe un ton lăudăros.
• Daaa? Și nu ți-e frică? Moaaaaaaaaaaaaaa! A venit replica ei admirativă.

Terminăm conversația. Nu știu exact cât timp trecuse, dar oricum mult… Ceara mea… numai ceară nu era. Apa clocotea, cutia se spărsese… și în aer plutea mirosul ăla insuportabil de-ți înfundă nările. Noroc că aveam cerc și nu trebuia să mă duc la școală. Aveam timp să-mi acopăr urmele – credeam. Însă sorții erau împotriva mea: cratița mamei era compromisă. Noroc că mama are simțul umorului!

• Epilat cu ceară ți-a trebuit? Las’ că-ți arăt eu! Mi-a spus ea când a venit acasă.

A cumpărat altă cutie, a preparat ceara cum trebuie… și-apoi.. Oh, chinul! Oh, durerea! Doamnelor, știți ce zic… parcă-mi smulgea pielea cu totul!

• Nu știu cum de-ți imaginai tu că o poți smulge singură! Cred că veneam acasă și te găseam.. statuie de ceară! Noroc că te-a sunat I.

*

Ce amintiri! Ar trebui să le mulțumesc celor de la SuperBlog pentru că mi-au dat ocazia să rememorez prima mea experiență cu epilatul! Ce-a mai urmat? Hmmmm… Niște brațe mă cuprind. Pulsul mi se accelerează și un fior pune stăpânire pe mine. Mă aștept la un sărut, dar primesc în schimb un hohot puternic.

• Ce scrii aici, iubita?
• Uite, pentru o probă de la concursul la care particip. Îți place.
• Mdaaa… nu prea e ce scrii tu de obicei. Și nici nu mi te pot imagina în postură de exponat de ceară. Nici măcar epilându-te. Tu ai pielea așa frumoasă și fină.

O mână îi coboară pe picior. Mă mângâie ușor… tresar…

• Nu mi te pot imagina epilându-te. Mai ales cum scrii tu acolo, fierbând cine știe ce poțiuni. Nuuu… trebuie să fie ceva mai sexy.
• Sexy?
• O daaa… ceara curgând în fir pe piciorul tău și așa neted…

• Dar fierbând ceară? Amestecând-o… Neah!
• Păi nu mai fac asta acum! Acum există kituri pentru epilat care-ți ușurează considerabil munca.
• Da?
• Da! Nu l-ai văzut pe al meu? E în dulapul din baie, pe raftul de sus!
• Da?
• Pfff… e un kit de epilat cu ceara cu miere. Are un încălzitor micuț și alb… arată cam ca un deodorant, șapte cartușe de ceară cu miere și un pachet cu hârtie de epilat!
• Ah… deci pentru asta erau chestiile alea! Mă miram eu! Și zici că lor li se datorează pielea asta fină?

Își plimbă iarăși mâinile pe picioarele mele. Ușor, dar înfiorător. Mă sărută. Mă ridică de pe scaun. Îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei lui. Mă prinde de coapse…

La naiba, nu termin nici azi articolul.