În trecere pe străduţă · La plimbare pe străduţă

Diana Solomon: The New Girl In The Blogosphere

diana solomonDiana Solomon este (poate) cel mai promițător nume din noul val bloggeresc (cel puțin dintre cei pe care-i citesc eu). Mereu la curent cu tot ce mișcă, mereu cu cuvintele la ea – fata asta va ajunge departe, believe me! Tocmai din acest motiv i-am și propus un fel de interviu! Fără a mai lungi (inutil introducerea), ladies and gentlemen – this is Diana!

Eu…

Sunt un om complicat de simplu. Introvertită, dar plină de imaginație și idei de proiecte care par să explodeze de nicăieri.

Scrisul…

E terapie. Mă ajută să-mi pun gândurile în ordine. Cred că fiecare cuvânt scris la un moment dat a dezvăluit o bucățică din mine sau dintr-o stare pe care am avut-o.

Recitesc mereu ce scriu. De cel puțin trei ori. Si reiau chiar și a doua zi unele texte, fragmente etc. Deci, cred că putem vorbi și de o introspecție.

Blogul

L-am vrut și nu l-am vrut. Nu prea am înțeles ce trebuie să scriu astfel încât să nu fie ceva banal. Prin liceu, am mai avut ceva tentative, dar scrierile de atunci erau mai intime. Începând de anul ăsta m-am documentat serios și mi-am trasat câteva linii pe care îmi doresc să merg.

Astfel, am învățat să fiu organizată dacă vreau să obțin rezultate, și mă bucur când văd că zi după zi reușesc să cresc, să mai pun o cărămidă. Însă pentru asta fac research nonstop. Când îmi place ceva cu adevărat, nu mă opresc până nu-l șlefuiesc astfel încât să arate perfect.

GoodRead.ro

Am ajuns aici dintr-o curiozitate. Se căutau oameni care să scrie recenzii de cărți, mie-mi plăcea să scriu, așa că am luat asta ca pe o provocare. Ulterior, tot curiozitatea m-a mânat să pun tot felul de întrebări, să vin cu idei și, fără să-mi dau seama, am ajuns să lucrez cot la cot cu cei din boardul GR. Mai apoi, proiectele laterale si noile atributii au venit ca ceva firesc.

Scriitorescu

Fratele mai mic al lui GoodRead cum îmi place mie să-i spun. A fost un zvâc într-o noapte, care m-a măcinat o zi întreagă, așa că, după cum bine știi, am discutat cu PM GoodRead, am pus-o de-un brainstorming și (desigur că îți amintești serile alea în care ne strofocam creierul) fără să-mi dau seama, a apărut și numele, a apărut și motto-ul.

Ulterior, lucrurile au fost mai complicate, de la găsirea unui om care să ne facă logo (Cristina s-a descurcat de minune), până la articole interesante și oameni care fac din cuvintele de care te lovești zi de zi, mici opere de artă.

Acum proiectul Scriitorescu e gata in proportie de 80%. Încă mai avem nevoie de cineva care să ne aseze textele și să dea o formă conglomeratului nostru de materiale care nu știu pe ce pagină să se reverse.

Procesul ăsta e îngreunat pentru că toți cei care ne ocupăm de asta suntem pentru prima dată în situația de a crea o revistă de la 0. Așa că o bibilim până iese cum vrem noi, pentru că nu dorim să aducem ceva în ochii publicului care nu ne-ar reprezenta, sau ar fi doar ca să fie.

Prima carte

Adi și-a dat seama că sunt un grammar freak, așa că a fost atât de fain încât mi-a propus un proiect în care să mă simt în largul meu.

Prima Carte vine în ajutorul celor ce doresc să publice, dar nu doresc să apeleze la edituri (în mare parte, scriitori sunt fie extraordinar de buni, fie într-o elită, ori, cea mai proastă situație, aleg o editură/tipografie no name – ceea ce nu recomand, pentru că ulterior chestia aia va rămâne acolo ca o carte de vizită prost scrisă).

Reîntorcându-mă la proiect, odată adus manuscrisul în cutiuțele noastre poștale, eu mă ocup de partea de proofreading, Claudia de design, iar Adi de tot ce ține de publicarea și promovarea cărții (tipografii, spațiu pentru lansare, conceperea materialelor promoționale etc).

Mai scriu pe…

Uneori pe Motivonti, alteori schițez fragmente pentru ceea ce va fi la un moment dat o carte. Iar de curând am început o colaborare și cu Fotografa.ro.

Alte pasiuni…

Iancu…

Iancu e dobermanul nostru (al meu și al lui Robert). Practic, e al doilea suflet din căsuța noastră, pe care îl iubesc și cu care stau cea mai mare parte a timpului. Practic, he is my budy. Mi se pare cel mai alintat și zăpăcit câine. E un nătâng și sunt terminată după el. Iar pentru că mă amuză fiecare gest ori reacție a lui, m-am pus pe scris Jurnal de Iancu.

Vicii…

Eu le numesc plăceri, nu vicii, pentru că nu-mi place să dau o conotație negativă. Defectele cred că ne fac mai interesanți și ne dau personalitate. Da, fumez când scriu, beau când vreau să iau o pauză, și sunt în stare să te înjur 20 de minute fără să mă opresc sau să repet vreun cuvânt. Nu e ceva ce încurajez și pe alții să facă, dar totul ține de măsură. Atâta timp cât ții balanța într-un echilibru și nu o lași să încline mai mult într-o parte sau alta, cred că reușești să devii un om complex și complet.

Ce mai mare nebunie pe care am făcut-o…

Poate momentul în care, după o noapte întreagă petrecută pe străzile Bucureștiului, am ajuns acasă dimineață, am dormit o oră-două, apoi m-am dus cu Robert în Gara de Nord și ne-am urcat în primul tren.

Am ajuns în Brașov unde ne-am plimbat o zi întreagă, am urcat pe munte, apoi am făcut la pas tot orașul. Iar pentru că eram fermecați de luminile Brașovului, am hotărât să stăm și noaptea. Însă n-am avut cazare și pub-urile de prin centrul se închideau unul după altul, așa că am continuat să mergem, doar că nu mai era chiar de plăcere, ci de frig. Ah, n-am zis că eram în februarie, nu?

A doua chestie n-a fost chiar o nebunie, ci o prostie. Aveam canuri și ne mâncau degetele să desenăm ziduri. Așa că am desenat chiar pereții din vechiul nostru apartament. După, am fost nevoiți să dăm cu var (niciunul nu mai făcuse asta până atunci), iar partea proastă era că, deși scrisul fusese acoperit, literele erau ieșite în relief. Acum nu știu dacă ne mai încadram la „chiriași exemplari”…

Însă, nebuniile cele mai tari n-au fost încă făcute și sunt trecute pe lista de „to do”. Iar în curând va urma primul meu zbor cu parapanta, participarea la un offroad, salt cu parașuta and so on.

Când eram mică voiam să mă fac…

Veterinar, scriitoare, explorator, jurnalist…

Peste cinci ani…

O să adun mai multe întâmplări, pe care le voi transforma în memorii numai bune de povestit cândva la gura sobei.

Experiența asta a fost…

Cum am zis și mai sus…o introspecție.

Anunțuri

8 gânduri despre „Diana Solomon: The New Girl In The Blogosphere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s