La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · vitrine

Parfum de iluzie

katy perry mad potionTot caut prin cartea de poțiuni și vrăji o băutură, o incantație… ceva (orice) să-l fac să nu mă uite. Cum naiba de nu găsesc nimic? Trebuie să fie ceva să-l fac să tremure doar când mă vede, să se trezească-n noapte și să mă caute printre cearceafuri de satin…

Am obosit de-atâtea căutări și studiu… parcă-aș fi un alchimist medieval obsedat (mă abțin să spun și „ratat”). Iau o pauză, gata! Mă-ntorc cu mintea-n timpul meu, deschid laptopul, mă conectez la internet și… EVRIKA!

Asta era! Cum de nu m-am gândit? Soluția a fost mereu sub nasul meu: parfumul. Era atât de evident! Ce alt lucru ți se strecoară prin simțuri, te-nfioară și-ți rămâne întipărit pe veci în minte? Pfff… până și Katy Perry mi-a luat-o înainte și și-a creat propriul parfum Mad Potion fragrances. Cum se poate asta, Illusion? Să ți-o ia înainte Katy Perry, o cântăreață muritoare?

Nu mai e timp de pierdut! Dau o fugă până-n grădină și tai niște flori, îmi iau din dulap trusa de ingrediente magice, vasul de preparat poțiuni în formă de joben. Și-acum începem prepararea!

sursa foto Pinterest
sursa foto Pinterest

O mână de imortele – pentru „ne-uitare”. Un surâs și-o rază de privire – pentru-ndrăgostire iminentă. Aripi de înger și puf de nor – pentru senzația aia de plutire. Un oftat – pentru dor neîncetat. Petale sângerii de trandafir și câteva scântei de foc – pentru pasiune.

Le amestec bine cu bagheta și apoi mai adaug un strop de vanilie (doar pentru aromă) și-un praf de chili (fără ceva spicy viața e banală). Mai amestec o dată și-apoi le las la macerat sub razele lunii – să-i absoarbă misterul.

E dimineață… ce repede-a venit! Mirosul mă-nvăluie, mă-ncălzește, mă poartă pe sus și-mi naște un zâmbet cald pe față. Parfumul e aproape gata. Presar puțin praf de cristal – pentru puritate. Amestec bine și apoi torn totul o grijă într-o sticluță. Adaug un sărut. Agit totul – să fiu sigură că s-a omogenizat. Încălzesc compoziția la piept, în sistole și diastole – timp de cinci minute!

Acum e perfect! Ăsta e parfumul meu: parfum de iluzie! Dacă nici asta nu mă va face să-i rămân înfiptă-n minte, în suflet, să-i bântui visele și să-i dau fiori de jos până sus – nu știu ce.

Și-acum nu-mi mai rămâne decât să-l aplic direct pe piele. Un puf în aer, particulele dansează un soi de vals lent, fac un pas în față și ele se-adună pe pielea mea. Mă mângâie ușor și-apoi se contopesc. Și-atât e suficient – nu  vreau să-l sufoc, vreau doar să-i atâț simțurile!

Mmmmm – ce bine miros! Clar, asta e poțiunea cu care-i voi rămâne atât de bine-ntipărită în sine încât îi va fi imposibil să mă scoată!


P.S.

Textul  a fost plămădit cu drag pentru SuperBlog!

Anunțuri

19 gânduri despre „Parfum de iluzie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s