La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · vitrine

2999 – anul în care am redescoperit cauciucul

luminaLumina pătrunde în cameră șerpuind printre obstacole. Îmi bruschează ochii. Îi deschid. În cameră e beznă, doar o dâră de lumină îndrăznește să deranjeze tăcerea întunericului. Un târșâit lemnos începe să se-audă de afară… Larma aceea infernală pune iarăși stăpânire pe oraș.

O nouă zi începe. Conform calculelor, data de astăzi e 1 ianuarie 2999. Au trecut deja 450 de ani de la marea explozie solară care ne-a distrus tehnologia. Treptat, totul s-a dus de râpă. Am devenit tare înapoiați.

După rutina matinală pornesc spre serviciu. Încercăm să descifrăm niște documente străvechi descoperite în rămășițele sediului Elastimpex România ce se spune că ar deține tainele  creării unor produse minune: benzi transportoare, plăci din cauciuc și altele. Ele ne-ar ușura cu mult viețile și industria și așa pe butuci.

Zeci de care cu roți de lemn trec prin fața mea, zgomotul e infernal. Roțile unui car crapă în fața mea, simt vibrația undei sonore până în măduva oaselor. Bietul om… la cât de scump și rar a devenit lemnul.

Intru în supermarket, e rândul meu să cumpăr mâncarea pentru la birou. Statul la casă durează o veșnicie. Aștept ca produsele să ajungă la vânzătoare, ea să facă rapid calculul… dar sistemul ăsta cu sfori și scripeți e oribil! Ahhh, de-am descifra documentele alea mai repere! Ce utile ar fi niște benzi transportoare acum! Și nu doar pentru a nu mai sta la coadă, industria ar avea și ea nevoie de o revitalizare… lucrurile s-ar mișca mai repede cu aceste benzi minune.

Totul e atât de anevoios acum, iar când sforile se rup parcă trăim un coșmar… cozile sunt la ordinea zilei. Oamenii devin nervoși. Tot din cauza asta, în fabrici zilele de muncă se prelungesc. Nimeni nu e fericit. Am avut noroc: nu s-a rupt nimic! Plătesc și mă grăbesc spre muncă. Ignor frigul tăios.

Mai am doar câțiva pași. Urc scările în grabă. Igor e tare concentrat.

  • Hey, am ajuns…
  • Ah… bună, Zelda!
  • Ce faci?
  • Uite studiam arhivele Elastimpex România… iarăși. Mă uit la pozele astea și nu pot să nu mă gândesc: cât de bine o duceau oamenii atunci! Și noi încă ne zbatem să reproducem totul, să ajungem măcar la nivelul din 2015! 2015! Și nu putem descoperi formula cauciucului ăsta, ce naiba o fi! Adică ce mă miră, abia am reinventat electricitatea anul trecut… Uite și tu ce de întrebuințări!

Mi-a înmânat dosarul. Îl mai văzusem de mii de ori, dar nu puteam să nu mă mir de fiecare dată. Câte utilizări… și nu doar în industrie se pare că oamenii le foloseau și pentru… antrenament!

page

Offf… nu mai terminăm o dată să descifrăm documentele astea! Apoi ar fi mai ușor să reproducem cauciucul în laborator sau cine știe… M-am săturat de zgomotele produse de roțile de lemn, de sistemele cu scripeți de la supermarket care ba se rup, ba strică unele produse delicate.

  • Victoriiiiiie! Se aude de-odată din cealală parte a biroului.
  • Adri? Ce s-a întâmplat!
  • Am reușit… am reușit! Am aflat formula!
  • Ceeee?
  • Daaa!

În sfârșit! Acum nu mai trebuie decât să ne punem pe treabă! În curând lucrurile se vor mișca mai repede datorită plăcilor din cauciuc și benzilor transportoare pe care le vom putea crea!


Text scris pentru SuperBlog 2015.

 

Anunțuri

5 gânduri despre „2999 – anul în care am redescoperit cauciucul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s