Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă · Vise Şi Oglinzi

Să demitizăm câteva stereotipuri masculine… bărbătește! (GP)

Ante Scriptum:

Acum ceva timp am realizat un articol despre stereotipuri feminine. Cum nu-mi plac discriminările am rugat un domn să ne spună părerea sa despre stereotipurile masculine… și aceasta este geneza  acestui articol (pe scurt). Autorul este Victor, pe care-l găsiți pe blogul fără titlu (asta în cazul în care nu vă prindeați după stilul său de a scrie sau după folosirea lui î din i tot timpul!).

Fără a mai lungi introducerea – să demitizăm câteva stereotipuri masculine… bărbătește! (zic.)


stereotipuri masculine

Cînd mi s-a propus de către o femeie să scriu articolul ăsta, nu am ezitat să spun da. Mă gîndeam că o să fie o sarcină ușoară. Le iau pe rînd și le demontez pe fiecare în parte, căutîndu-le lacune și înfierîndu-le. După aceea am stat un pic pe gînduri și mi-am dat seama că m-am înhămat la o sarcină pe cît de amuzantă pe atît de dificilă. Adică, ca bărbat să mă apuc să scriu că, cutare și cutare lucru, general convenit ca și caracteristică definitorie a genului, nu este adevărat. Să spulber, cum s-ar spune, dogmele și regulile. Dar dacă nu este așa de ce să nu recunoaștem, noi bărbații, cinstit? Sper să nu mă ia în colimator colegii mei de sex că dau din casă dar atunci cînd ai promis ceva musai să te și ții de cuvînt.

Așa că, într-o ordine oarecare, iată cam care ar fi o parte dintre convingerile împămîntenite despre bărbați și de ce nu prea sunt ele așa cum se crede. Bărbații care citesc textul ăsta sunt liberi să mă ciomăgească pentru că divulg secrete strict secrete, asta e băieți!

Bărbații s-ar culca cu orice femeie le trece prin fața ochilor.

large_image_10384

Asta chiar mă face să rîd. De fiecare dată cînd aud ideea asta rostită de cineva, ori rîd acolo pe loc dacă este vorba de cineva cunoscut și de față cu care îmi permit să o fac, ori mă scuz politicos, părăsesc zona pentru 2-3 minute, la baie de exemplu, mă apuc de burtă și mă dor fălcile din cauza rîsului. Și știți de ce? În primul rînd din punct de vedere tehnic. Îmi trece prin fața ochilor o imagine a unui bărbat de 30 de ani, să zicem, și a unei femei în vîrstă de 90 de ani! Înțelegeți? Nu dezvolt pentru că ar însemna să adîncesc prea mult problema și cred că nici Freud nu ar reuși să psihanalizeze ceea ce aș așterne aici. În al doilea rînd, noi bărbații suntem interesați și de alte lucruri în ceea ce privește femeile. Să purtăm o conversație cu ele, să ne plimbăm de mînă cu ele, să le ajutăm să care sacoșele cu cumpărături, să le privim cînd trebăluiesc prin bucătărie, să ne amuzăm privind un film împreună, să mergem împreună la picnic și în excursii, completați voi cu tot restul de activități care intersectează cele două sexe, adică tot mecanismul social în mic și în mare. Că sucim gîtul după femei pe stradă e ceva, să spui că ne-am da în bărci cu fiecare dintre ele care ne mîngîie privirea, asta e mentalitate de perpetuare a speciei din epoca de piatră.

Bărbații nu înțeleg femeile și nu o vor face niciodată.

Asta este din ciclul de idei din care fac parte și altele, cum ar fi “Femeia nu trebuie înțeleasă, ea trebuie iubită”, “Ce vor femeile” etc. Sincer, nu înțeleg cum a apărut ideea asta. Că dacă stau bine să mă gîndesc, de înțeles nu suntem nici noi bărbații. În plus, a spune că un bărbat nu înțelege o femeie înseamnă că nu prea a stat de vorbă cu una. Personal am stat de vorbă cu o mulțime de femei și am purtat discuții extrem de complexe, în cadrul cărora am vehiculat idei, principii, păreri. Și ne-am înțeles foarte, foarte bine. Adevărata problemă cred că este alta, și odată cu asta emit și o soluție: “Ca să înțelegi o femeie, trebuie doar să o asculți!” Și suntem destui cei care ascultăm. Așa că, stereotipul ăsta nu prea stă în picioare.

Bărbații nu își dau pe față sentimentele.

Așa. Și mai ce? Alt stereotip care nu prea are legătură cu realitatea. Dacă nu arătăm în stînga și-n dreapta cît de mult ne afectează ceva anume, cît de mult iubim o femeie, cît de mult ne doare, asta nu înseamnă că nu avem și nu arătăm că avem și noi sentimente. Dar o facem așa cum știm noi să o facem. Facem declarații mai voalate, complimente mai discrete, spunem “Te iubesc” și “M-am îndrăgostit de tine”, dar o facem. Probabil că stereotipul ăsta este în strînsă legătură cu ideea de “Fii bărbat!”, cu ideea că bărbații trebuie să fie duri, să nu se vadă că au slăbiciuni. O mare tîmpenie. Nu mai suntem în epoca de piatră, ci în plin mileniul trei, se presupune că suntem suficient de dezvoltați și cizelați încît să recunoaștem și să acceptăm că și bărbații sunt tot ființe umane, nu suntem construiți din fier forjat și beton armat.

Bărbații nu plîng!

db10e4cc5c8c4dece5ec96190e1e7675Da, în afară de cazurile în care ne-a părăsit iubita și lichidăm stocul de batiste și șervețele de la supermarketul din colț, atunci cînd încetează din viață cîinele care ne-a fost prieten credincios o viață întreagă sau cînd suntem închiși în cameră, privim un film și ne bușește plînsul în momentul în care finalul este atît de trist că ne vine să aruncăm DVD-ul pe geam cu tot cu televizor, mobilă și canapeaua pe care suntem așezați. Mai știți și alte motive să ne smiorcăim? Că eu mai am cîteva dar vă las și pe voi.

Doar bărbații pot să…

Asta e din categoria activităților care, chipurile, sunt rezervate bărbaților pentru că ei le fac mai bine. Spartul lemnelor, minerit, programare pe calculator, bătut cuie, orice activitate care este asociată cu masculinitatea în general. Sincer, eu am cunoscut pînă acum femei care dădeau găuri cu bormașina sau băteau cuie dintr-o singură lovitură de rămîneai cu gura căscată. Dar se pare că se perpetuează în continuare stereotipul ăsta conform căruia dacă ești bărbat musai să fii și mult mai bun în a face ceva în comparație cu o femeie. Total neadevărat.

Am pomenit doar cîteva dintre stereotipurile care le sunt asociate bărbaților. Ele sunt mult mai multe, dar dacă m-aș apuca să le disec pe toate nu ar mai fi suficient un articol ci o lucrare științifică, cu bibliografie stufoasă și trimiteri de subsol care ar lăsa doar un singur rînd de text pe fiecare pagină. Dar, ca și concluzie, nu tot ceea ce se spune și se crede despre noi bărbații este adevărat. Poate că face parte din farmecul genului, dar atîta timp cît sunt privite ca fiind inofensive și nu sunt luate în serios în adevăratul sens al cuvîntului, este în regulă.

Pînă una-alta, eu mai privesc încă o dată Pe Aripile Vîntului. Și cred că am rămas fără șervețele. Merg să cumpăr.

PS. Data viitoare, într-un alt articol, o să fac dreptate și o să confirm cîteva stereotipuri. Că sunt și unele care sunt adevărate.

Anunțuri

17 gânduri despre „Să demitizăm câteva stereotipuri masculine… bărbătește! (GP)

    1. Mulțumesc, Miss E. Nu este greu să spui lucrurilor pe nume, atîta timp cît au un „nume” și nu un „pseudonim”. Adică să recunoști deschis ceea ce este de recunoscut.

  1. Trebuie plecat de la un fapt… că bărbații și femeile sunt specii diferite, cu toate că găsim procente din celălalt/cealaltă în fiecare barbat sau femeie. Ei nu se vor împăca cu adevărat decat în clipa în care femeia va descoperi bărbatul din ea, iar bărbatul femeia din el.. Altfel relația lor este ca aceea dintre șoarece și pisică. Șoarecele și pisica vor fi cand unul, cand celălalt.

  2. Stereotipurile astea au aparut din niste cazuri concrete; exceptii, speram! ideea e sa nu generalizam. Nici referitor la femei, nici la barbati. Cu siguranta nu te lovesti de asa ceva CAND intalnesti barbatul potrivit (sau femeia in celalalt caz); am fost optimista cand am zis „cand”, daca as fi realista,as zice „daca”….:)

    1. Din generalizări apar, din păcate… tocmai de aceea ar trebui să facem diferența între stereotip și realitate 🙂 Iar când întâlnești persoana potrivită e și mai și … ți se pare PERFECTĂ 🙂

    2. Este bine că alegi calea optimismului. Acel dublu „dacă”, atît ca și condiție inițială în ceea ce privește percepția și asumarea realității, cît și cu rol de condiționare a găsirii unui bărbat potrivit, arată că șansele oferite celui în cauză de a nu se încadra în stereotipuri sunt minime.

  3. Autorul articolului, adică eu, vă mulțumește pentru că ați avut răbdare să îl lecturați. Și într-o oarecare măsură, mai mică sau mai mare, să și fiți de acord cu mine. Nu mai continui, pentru că aș relua ceea ce am spus deja în text. Dar, da… cîteodată mai trebuie să mai și spunem lucrurilor pe nume, să nu perpetuăm doar miturile, ci și realitatea.

  4. Stereotipia este in fond o simplificare gratuita prin generalizare. Apare atunci cand preiei o parere de-a gata sau iti creezi tu una, fara a te fi gandit prea mult la subiectul cu pricina. Nu stii, dar crezi ca stii suficient incat sa ai o opinie ferma, cuprinzatoare, definitiva. Eventual anti-stereotip.

    Ca idee, lui Zoe i se spune imperativ „fii barbata!” intr-un moment de slabiciune evidenta. Daca cineva se poarta „barbateste” nu inseamna ca nu se lasa niciodata prada emotiilor, ci ca nu se lasa prada oricaror emotii (nu oricand, nu in fata oricui etc). E, cred, o generalizare buna/obiectiva sa spunem ca aceasta caracterizeaza mai bine barbatii decat femeile. Stereotip este a spune ca toti barbatii si numai ei trebuie sa fie asa. Cu alte cuvinte, stereotipul este o generalizare inteleasa prost; prezenta lui nu inseamna ca nu se poate generaliza cum trebuie, cu cumpatare si relativizand.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s