Concursuri · La plimbare pe străduţă

Să călătorim (Concurs aniversar 2015 – etapa 1)

 

Dragilor,

Mai e doar o lună și o zi până la aniversarea blogului. Cinci ani – vă vine să credeți? Mie nu! Cum au trecut? Au zburat?

În fine, nu pot lăsa acest lucru să treacă prea ușor! Tocmai de aceea m-am gândit la un concurs inedit! Un concurs creativ în mai multe etape 🙂 În ce constă? În fiecare joi (începând cu aceasta) timp de 4 săptămâni (respectiv 26 noiembrie; 3, 10, 17 decembrie) voi posta câte un început de poveste. Prima persoană care comentează trebuie să continue povestea după cum îi permite imaginația, apoi următoarea persoană trebuie să continue ideea și tot așa! (NU MAI MULT DE 10 PROPOZIȚII FIECARE).

În perioada 21-24 decembrie voi posta pe blog poveștile rezultate! Pe data de 27 decembrie voi extrage câștigătorul dintre toți cei care au comentat la cele 4 postări! Premiul? O carte (sau două, sau trei…) de pe Libris.ro (că e transport gratuit) la alegere în limita a 50 de lei + o convorbire cu mine la telefon!

Acestea fiind spuse, iată primul început de poveste! (+ O poză să vă inspire):

Uneori aș vrea să închid ochii, să pun degetul pe hartă și să plec. Cine știe – poate acolo mă așteaptă aventura vieții!

sa calatorim

P.S.

Luna decembrie va fi plină de surprize!  S-ar putea să mai avem un concurs, separat de acesta și… s-ar putea… nu vă zic! Aștept să văd cum iese povestea de azi! (Nu voi interfera în niciun fel cu ea!  Joia viitoare dezactivez comentariile la postare, așa că nu vă grăbiți!)

Anunțuri

44 de gânduri despre „Să călătorim (Concurs aniversar 2015 – etapa 1)

  1. Voi lua cu mine o tolbă de cuvinte și o salbă de inspirație, chiar dacă puțin tocită, mai poate fi folosită de un infinit de ori. Nu mă gătesc, nu vreau să risc ca necunoscuții să nu mă recunoască. Deschid robinetul să curgă toată frica din mine și, luându-mi avânt, sar în portalul de lemn vechi aromat…

    1. Mă duce pe arome de vin de Porto pe malul Atlanticului , în vechea Lisboa unde fado-ul răsună frumos lângă o veche tavernă.Marinarii vin și aduc cu ei miresme de mult pierdute și povești de mult timp petrecute.Doamne ce frumos este aici parcă nu ai mai vrea să….

  2. … să mai pleci de aici. Totuşi, neastâmpărul nu-mi dă pace. Lumea largă mă aşteaptă s-o descopăr. Preţ de o clipă, mă cred Columb şi traversez oceanul. Nu vreau să descopăr nimic, vreau doar s-o vizitez pe doamna Liberty, să văd ce mai face. Poate c-o să mai zăbovesc puţin, ca să verific dacă Kevin, e din nou, singur acasă. Nu de alta, dar vine iar Crăciunul…

  3. alb. De cand ma stiu mi-am dorit sa intampin sarbatorile de iarna cu un Mai Tai in mana dreapta. Inchid iar ochii. Parca simt briza marii, aerul sarat si miros de…vis implinit. O usa trantita putenic ma trezeste la realitate. Realitatea mea….

  4. E ușa vecinului din cămin. Se face iar liniște și închid din nou ochii. Apă, soare, cald. India! Culori vii, rugăciuni și flori. Stau pe malul Gangelui și privesc mulțimea care intră în apă. Toți, deodată. E o energie incredibilă, e ceva în aer…ceva ce mă liniștește. Și continui să plutesc cu ochii închiși pe apă…

  5. Sa-mi adun pur si simplu toate visele, toate greutatile si toate incertitudinile, sa le pun intr-un cufar, sa plec cu el la drum si sa nu ma opresc decat in momentul in care ajung la destinatia finala.
    Sigur ca drumul imi va fi presarat mereu cu obstacole, de cele mai multe ori constituite din oameni care vor incerca cu orice pret sa ma abata din calea pe care mi-am propus sa o urmez, insa sunt hotarata sa nu renunt. Pentru ca sunt suficient de curajoasa incat sa nu ma las cuprinsa de temeri, desi acestea vor sta mereu la panda dintr-un colt intunecat al mintii mele. Pentru ca…

    1. Si-mi adun pur si simplu toate visele, toate greutatile si toate incertitudinile, le pun intr-un cufar, pornesc cu el la drum si nu ma opresc decat in momentul in care ajung la destinatia finala.
      Sigur ca drumul imi va fi presarat mereu cu obstacole, de cele mai multe ori constituite din oameni care vor incerca cu orice pret sa ma abata din calea pe care mi-am propus sa o urmez, insa sunt hotarata sa nu renunt. Pentru ca sunt suficient de curajoasa incat sa nu ma las cuprinsa de temeri, desi acestea vor sta mereu la panda dintr-un colt intunecat al mintii mele. Pentru ca…

  6. … aici, in India, am avut socul vietii mele totodata. Am strabatut jumatate de lume pentru el. Pentru ca el m-a chemat. Am crezut ca acesta este momentul magic asteptat atatia ani. Abia peste cateva luni, intoarsa in Europa, am aflat ca totul fusese o farsa macabra. Cand am primit…

  7. …vestea ca el nu disparuse si ca de fapt fusese o confuzie de nume. Ca pur si simplu trecusem unul pe langa altul , fara sa ne vedem si , deznadajduiti , plecasem fiecare inapoi de unde venusem. Acum am aflat ca ma asteapta in Mianmar , sa vizitam templele budiste , sa cunoastem cultura kmerilor si sa degustam bucatarie asiatica traditionala. Poate vom ajunge si in Thailanda , daca….

  8. n-am sti că cea mai mare aventură a vieții nu este departe, nu este în vrun colț îndepărtat de lume, în varf de munte sau în locuri consacrate, alese, deosebite. Marea aventură a vieții se desfășoară chiar AICI, în veșnicul ACUM, se află în fața ochilor noștrii, nouă, proaspăăt vie, plină de mister. Acestui loc minunat aflat AICI și ACUM i se mai spune …PREZENT ! Dar pentru a-l descoperi…

  9. trebuie sa incetam sa ne concentram pe trecut si pe viitor, pe ceea ce a mers rau sau bine, pe ceea ce poate sa fie, si sa traim. Trebuie sa realizam ca viata este formata doar din momente ale prezentului si sa traim fiecare clipa ca si cum ar fi unica ramasa. Trebuie sa ne bucuram de lucrurile marunte, pe care in mod normal nu le apreciem. Doar asa …

  10. …vom putea sa mergem pe firul dorit, dar intrerupt de o intamplare nefasta. Am pornit din nou spre Mianmar, cu sperante reinnoite si inima batandu-mi puternic. Ce a fost, a fost. Ce este, este. Viitorul incepe acum, in terminal. L-am cautat din priviri. Valiza mea micuta si rosie astepta cuminte alaturi. Nu voiam decat sa-l imbratisez si sa mergem impreuna la primul templu care ne va iesi in cale. In acel moment, cineva m-a apucat de brat si….

  11. …m-am intors brusc. Inima imi bubuia in piept de teama,privirea oprindu-mi-se pe mana inclestata de bratul meu. Apoi,m-am uitat la fata care imi era cunoscuta,atat de cunoscuta… . Caldura mi-a invaluit pieptul si dorinta de a-l imbratisa era incontrolabila. Era el,era al meu. Cunosteam senzatia provocata de bratele lui pe pielea mea si tanjeam dupa acest gest. El s-a apropiat…

  12. … usor de mine . Nu puteam sa ma uit la el , ma durea . Mi-a luat in maini barbia si mi-a tinut-o drept . Caldura pielii lui imi provoca un junghi . Am simtit cum ochii mi se umezesc . Am indepartat acea senzatie , trebuia sa fiu puternica macar in ochii lui . Gura i s-a deschis , dar nu s-a conturat niciun cuvant . De ce batuse atat drum pana aici ? De ce ? Doar daca …

  13. …mi-a zâmbit. Atât. Atât mi-a trebuit ca să ştiu că totul va fi bine. Indiferent de viitor. Nu ştiam ce urma să se întâmple, dar îmi era de ajuns să ştiu că era lângă mine. Am clipit des ca să-mi pot stăpâni lacrimile. Nu îmi dădeam seama dacă erau de bucurie, de nostalgie… A încercat din nou să-mi spună ceva, dar eu…

  14. …eu trecusem deja în altă poveste. aceeași și parcă alta, cu aceleaș culoare lungi, nesfârșite, pe care alergau la întâmplare toate ușile întredeschise pe unde privisem uneori cu teamă, alteori cu speranță.
    din tot ceea ce ne fuseserăm unul, celuilalt, mai purtam numai rochia.
    -să porți rochia norocoasă! de fiecare dată când te-am văzut cu ea, am fost fericiți!
    da, îmi aminteam cuvintele de parcă îmi fuseseră cusute de tiv, așa cum odinioară bunica, blânda mea, îmi ascundea levănțică în hainele lungi (ca să-ți ajungă și la anul- spunea ea rușinată de lipsurile pe care eu nu le simțeam).
    dincolo de ferestrele largi, vântul începuse să-și facă de cap aidoma unui cățel răsfățat. la adăpost, eu zâmbeam… îți zâmbeam ca și cum…

  15. … ca și cum mâine n-ar mai fi… ca și cum ieri n-ar fi fost niciodată. De am uitat sau nu, de ne-ai uitat sau nu… nu mai știu nimic… M-am pierdut în holul nesfârșit, fără cale de întoarcere în realitatea noastră. Am intrat pe ușa fericirii, dar m-am întâlnit cu…

  16. …mama soacra, fosta, zambea palida spre cardurile mele cu bani dupa care mult m-am mai luptat cu diferiti angajatori sa mi le insusesc de la ei. „Ce faci fata acum te-ai angajat?” imi zice viclenitor, „Sigur ca da, ce mai faceti?, ma fac si eu ca ploua, deschizandu-mi umbrela, ca era un soare afara de nu-ti venea nici un caine sa dai afara pe plaja, sa faca insolatie, caci discutia a avut loc pe o plaja linistita a mamei India, ca sa zic asa…

  17. … Oare de ce imi amintisem de discutia aceea care m-a enervat? Plimbatul meu prin lume, cand in Asia, cand in Europa imi dereglase echilibrul interior. Nu mai stiam unde sunt si de ce sunt. Spatiul si timpul pareau sa faca salturi ciudate. Am iesit amandoi si nu, nu ne-am dus la templu. Ne-am oprit sa mancam la o taraba de pe strada. In fata noastra, doi indivizi, care pareau nelalocul lor ne priveau cu intensitate. Unul dintre ei a claatinat usor din cap, de parca m-ar fi recunoscut. Nu stiam ce sa fac, asa ca i-am zambit. Atunci a inceput nebunia…

  18. …Exact in acel moment a avut loc o explozie uriasa care a declansat un imens haos.Kevin m-a protejat cu propriul sau corp pentru a nu fi ranita.Stiam ca acea dezaprobare din cap a strainului nu era un semn bun.Era doar vina mea.Stiam ca trebuie sa am grija si sa nu ma mai expun,nu dupa ce s-a intamplat ultima data.Datorita visului meu de a calatori Kevin acum este grav ranit…

  19. Auoleu, mă scuzați, de oboseală cu atâta plimbare prin lumea asta, îmi imaginez prea multe! Acum îmi închipuiam cum Kevin n-a mai stat singur de Crăciun, s-a făcut și mare și a zis că acum poate juca rolul lui Bruce Willis, să fie și el greu de ucis, așa că l-am strecurat prin visul meu, tocmai când zâmbeam și eu, într-un flirt nevinovat, străinului din fața mea, care, culmea, nu-mi era străin deloc. Dar asta mi-au demonstrat-o cei din jurul meu care au sărit pe bietul om să-i ceară autograf, declanșând nebunia. Cine era? Ce mai contează!

    Eu mă delectam, deja, cu o brioșă fantezie când privirea mi-a fugit pe taraba cu ziare. Pe prima pagina a unui vestit ziar, un titlu mă tulbură peste măsură: Astăzi, la Casa cu iederă roșie se lansează romanul „Illusion’s Street”, scris de…

  20. kevin . Dragul de Kevin . n-a putut sa ma lase in plata mea nici in acest colț de lume ? tocmai când mă hotărâsem să îl uit și să merg mai departe . sau sa fie un semn să îl caut ? să îmi ……

  21. … fac bagajele și să plec? să mă întorc? Unica destinație care contează este Acasă. Unde unica persoană care contează mă ceartă, mă rănește, mă-nalță. Nu-mi vorbește, nu-mi scrie, nu vrea să știe de mine — dar mă așteaptă. Sau, dacă nu, mă urăște, mă uită, mă iartă. Floare-albastră! Floare-albastră! Lumea e largă, totuși e tristă — Nu-mă-uita!

    Așadar, mă-ntorc Acasă… dar munții din față…

  22. ….parca ma cheama la ei. Vino, descopera, cunoaste-te pe tine inainte de toate! De ce sa nu profiti de tinerete si de vitalitate? Traieste, viseaza, exploreaza! Poate daca nu as fi avut gustul aventurii in sange, viata mea ar fi fost mai simpla. Si totusi, mai plictisitoare. Cred ca o sa….

  23. …vă rog să mă ajutați să-mi fac un traseu mai accesibil, să așez puncte, și linii, și subpuncte într-un jurnal de călătorie, potrivit pentru o fată așa fragilă ca mine. Dacă mai bâjbâi mult fără țintă, risc să mă trezesc doar cu o carte în mână, descoperind că am visat toate acestea. Și …fără Kevin. Nu-l mai vreau pe Kevin în noile planuri, poate doar de Crăciun când…

  24. Ma inspaimanta si vreau sa fug, sa ma indepartez, sa gasesc in cale ceva cunoscut. Alerg si alerg si ma impiedic de radacinile copacilor iesite din pamant ca niste corpuri straine, respinse de mama natura. Crengile pomilor cu forme nenaturale ma imbratiseaza la fiecare pas si tepii lor mici imi intra in carne si ma ciupesc, luand cu ei putin sange de-al meu. Sar peste o groaba si in fata mea vad…

  25. O mare de întrebări a căror răspunsuri se aruncau în aroganța fulgilor de zăpadă. Ningea. Ningea de parcă Kevin şi-ar fi aruncat brațele în jurul gâtului meu suflând gerul peste buzele mele. M-aş fi întors în India şi să mă îmbăt cu un whiskey prost dar îmi erau roşii ochii de la amfetamină. Ar trebui să o las mai moale, poate aşa mi-aş reveni şi aş putea..

  26. sa ma bucur de zapada si de iarna, pentru ca este anotimpul meu preferat si n-as vrea sa ratez prima ninsoare. Ar fi frumos sa ninga asa frumos mereu, asa romantic, si Kevin sa fie langa mine. Offf, iar ma gandesc la el. Poate ca ar trebui …

  27. … sa vad lumea asa frumoasa cum e, fara el in peisaj. Si sunt exact in locul potrivit. As putea sa merg intr-un templu, sa incerc sa ma regasesc, sa uit de tot ce imi face rau si sa invat sa ma bucur de viata. Sa incerc sa ating acea stare de constiinta de care se tot vorbeste. Insa parca ceva ma impiedica. Oare …

  28. ..amintirile sunt mult prea pretioase si ma impiedica sa inaintez? Fiecare zi reprezinta o noua incercare de a afla cine sunt, fara ajutorul lui. Propriul meu corp cedeaza in absenta sa, dar mintea mea vrea sa invinga orice. Si acum tot ce fac e sa astept…

  29. … un semn divin, care sa ma ajute sa trec peste amintirea lui si sa imi vad de viata mea. Si daca nu vad acest semn divin datorita incapatanarii de a-l pastra in fiecare zi in viata mea? Ma indrept spre nicaieri in ritmul asta. Cred ca o sa merg pana la urma intr-un templu si voi incerca sa ma regasesc. Poate ca acesta este semnul asteptat, decizia de a merge acolo…

Comentariile sunt închise