Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă · Vise Şi Oglinzi

Relațiile la distanță

relatii la distanta
sursa foto: pinterest

A.S.

Pe 23 noiembrie, Claudia P. scria un articol despre relații la distanță. Eu i-am răspuns că în tinerețea mea (nu că acum aș fi bătrână 😆 ) am avut două astfel de relații. Claudia m-a întrebat dacă țin sau nu țin aceste legături. Fiindcă răspunsul ar fi fost prea lung, mi-am zis că mai bine îi scriu un articol pe blog… Deci, articolul ăsta e în primul rând pentru tine, Claudia – sper să fie ceea ce căutai!

Avertisment: articolul ăsta reflectă strict părerea mea! Nu sunt expertă în relații, nici psiholog, nici vreo Miss Know-It-All!

Înainte de toate…

Relațiile la distanță (fie ea mai mică, mai mare, temporară sau nu) dor al naibii. Dorul e ca o bășică ce-ți apare pe suflet. Crește și tot crește până începe să-ți apese chiar și trupul. Facebook, WhatsApp, Skype… nu mai sunt de ajuns. Doar persoana iubită-ți poate alina această stare. Însă teleportarea, din păcate, încă nu s-a inventat. Cum să treacă prin ecran? Cum să se transforme în particulă de sunet și să călătorească prin undele telefonice? Tu ai nevoie de o îmbrățișare, de un sărut… dar, tot ce poți face e să-i privești poza, să-i trimiți un mesaj… și cam atât.

De ce nu mai cred eu în relațiile la distanță?

Că m-am fript de două ori 😆 Da, sincer! Îți trebuie multă tărie să poți îndura. Sunt zile în care îți vine să te urci pe pereți. Ai vrea să construiești poduri, să deschizi aeroporturi, să inventezi mijloace de transport.

O relație la distanță e greu de-ntreținut. Mai ales dacă nu există reciprocitate sau dacă aceasta pălește în timp… sau pur și simplu unul se satură de starea asta de sevraj.

Pentru o relație la distanță de succes, ambii parteneri trebuie să se iubească al naibii de mult – altfel, totul se duce de râpă… Și-apoi să vezi cât jelești (și-o spun din proprie experiență).

Și totuși…

Există relații la distanță care țin, puține – ce-i drept (excepția care confirmă regula – dacă vreți). Dar pentru asta trebuie să găsești persoana care să te iubească pân’ la cer și înapoi și să te respecte cel puțin tot pe-atât. Iar tu trebuie să faci același lucru – altfel nu va merge.

Deci…

Unele țin, altele nu!  Asta depinde de ambii parteneri – uneori unul iubește mai mult, alteori unul realizează că trebui să înțepe bășica aia de pe suflet de care spuneam la început și să meargă mai departe.

Voi ce credeți: țin sau nu țin relațiile la distanță?

Anunțuri

42 de gânduri despre „Relațiile la distanță

      1. Da,e trist. Si asta pentru ca oamenii n-au incredere in ei. Sau pentru ca se lasa prada tentatiilor si uita de cel care se afla la distanta. In multe cazuri functioneaza vorba care spune ca ochii care nu se vad se uita.

  1. Eu am o relatie la distanta de aproximativ 10 luni,si tine. Avem incredere si vorbim mereu. Cred ca increderea este cheia,pentru ca majoritatea certurilor de la asta pornesc. Ne despart 120 de km,dar asta nu ne impiedica sa fim impreuna si ne vedem cat de des putem. In toamna ne mutam impreuna,deci mai avem ceva de asteptat:D daca gasesti persoana potrivita poti realiza tot ce iti doresti:*

  2. Sunt intr-o relatie la distanta de vreo 2-3 ani. E tricky sa raspund… poate ar trebui sa-ti urmez exemplul si sa fac un articol. Dar e greu pentru ca doare al naibii de tare. Dar, dincolo de durere, e ceva care ne tine in picioare. Si avem norocul ca ne vedem cate doua luni, desi dupa fiecare revedere e plecat alte 5-6 luni. Asteptarea e crunta, dar ne invata sa ne apreciem mai mult. Nu ca n-am fi capabili de apreciere daca n-ar fi distanta, dar se creaza o altfel de legatura. E vorba de incredere. Cred ca iubirea si increderea sunt baza pe care o relatie la distanta se construieste. Si respectul e important. Daca el e plecat, nu inseamna ca eu imi fac de cap. Stiu si astfel de cazuri, iar relatiile in care nu exista respectul sunt sortite esecului.

    Sunt indragostita de 2-3 ani de acelasi om. Si ma reindragostesc mai mult de fiecare data cand il revad. Suna a naivitate din partea mea, dar nu sunt deloc naiva. Relatiile la distanta cred ca au propria formula, ca la matematica. Unde a = iubirea; b = increderea; c = respectul. Atunci cand una dintre cele 3 dispare… clar dispare si relatia.

    In ceea ce priveste relatiile la ne-distanta, lucrurile sunt mai… maleabile. Daca dispare increderea, poate fi reconstruita. Daca dispare iubirea, poate fi recucerita. In relatiile la distanta nu exista jumatati de masura.

    Dar, din proprie experienta, daca ar fi sa o iau de la capat, as alege o relatie clasica.
    Doare mai putin.

    1. Nu sunt de acord cu tine. În relațiile la ne-distanță atunci când dispare iubirea..dusă e. Ce poți să îi mai faci? Iar încrederea…cu greu (deloc aș spune eu) se recâștigă. Eu sunt de părere că dacă nu mai iubești înseamnă că ceva nu e bine cu relația. Și atunci nu poți să comanzi inimii : Iubește-o/l! Și cu încrederea la fel…dacă îl prinzi cu vreuna…să-l crezi că nu mai face? Să crezi că nu mai ridică mâna și a doua oară? Să mai crezi că nu te va minți și a doua oară?

  3. Am avut o relatie de 8 ani la distanta timp in care ne-am vazut pe viu doar de 2 ori si asta initiata de mine . el nu a venit niciodata la mine . Probleme au aparut cand a venit vorba unde sa locuim ne certam ca apucatii ca la sfarsit sa imi arunce in fata ca nu am facut nimic pentru el . Am trecut peste faptul ca trebuia sa ii spun in fiecare moment unde merg si cat stau dar peste faptul ca nu am facut nimic pentru el nu am putut . Actualmente sunt intr-o relatie de 6 luni cu cineva din acelasi oras dar daca mi-ar da putin spatiu ar fi perfect . Plus sa nu ma faca sa cred ca nimic din ce fac nu e suficient . Personal cred ca pentru ca o relatie sa mearga apropiata sau la distanta ambii parteneri trebuie sa munceasca impreuna

  4. As avea atat de multe de spus despre subiect… poate ar trebui sa-ti urmez exemplul si sa-ti raspund printr-o postare pe blog… dar nu cred c-o s-o fac de dragul actualului iubit… stie ca nu mai e nimic si stie ca de aproape 4 ani sunt doar a lui, dar daca ar vedea o astfel de postare, sunt convinsa ca s-ar simti macar un pic ranit…

    Eu spun doar asta… Unde e dragoste adevarata, se poate orice. Cand nu dureaza, cand nu rezista, cand nu se fac eforturi… nu e loc de scuze si de „vai, ar fi venit/facut/etc, dar n-avea cum sa plece/vina/etc”… Orice relatie dureaza, indiferent de ani si km, atunci cand e iubire adevarata si indiferent de departare, sufletele sunt aproape si inimile se cunosc… Atunci cand iti doresti cu adevarat, totul este posibil! Nu exista scuze, nu exista jumatati de masura… e nevoie de munca si sentimente adevarate! Daca nu dureaza… atunci n-a fost sa fie… si e rost doar de mers mai departe!

    Sunt pragmatica,poate… si uneori, rece si orgolioasa sau mandra…sunt o persoana care rar se mai deschide si-si lasa suferinta la suprafata… Viata m-a facut asa si o relatie „la distanta”! Chiar vorbeam cu o prietena care a incheiat o relatie de 7-8 ani,prima si singura ei relatie, si eu o tot sfatuiam sa iasa din casa, sa flirteze,sa o scoatem din patul ala unde sta si zace tot timpul (el e deja cu alta) si mi-a spus ceva de genul ca nu stiu eu cum se simte ea si nu poate iesi si comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat… Hello?! Been there, done that! Dar daca nu se ridica din suferinta ei, ce rezolva?! Pentru ca eu asta am facut si aproape imediat am descoperit ceva de un milion de ori mai bun si acum sunt bine si fericita…

    In fine,am divagat… Relatiile la distanta pot dura atunci cand se doreste!Cand se indeparteaza, cand vede ce dragut e tipul care-i zambeste la terasa sau ce misto e colega de la munca etc, acolo pur si simplu n-au fost sentimente suficient de puternice…si atat.

    Spunea cineva mai sus de o relatie la distanta de 10luni… Mult succes in continuare,dar nu crede ca ai trecut oceanul cand poate n-ai trecut nici Dunarea… 10 luni sunt putine…. mult prea putine…
    Mai spunea altcineva de o relatie de 8 ani cu vazut doar de 2x… Oh, Doamne… serios?!
    Stiu, sunt o little bitch right now… Dar… doar fiindca noua nu ne-a iesit, dupa cativa ani de „incercat”,asta nu inseamna ca altora nu le iese 😉 Mult succes – sincer!

    1. Exact… depinde de cum vezi lucrurile… și totuși mie mi-e extrem de bine acum cu A. și pot spune că o relație „la apropiere” e o relație sănătoasă și fericită 😀

  5. Am fost in ambele situatii: unele au tinut , altele nu au tinut. Ce este curios este faptul ca in vreo doua relatii la distanta care au tinut , trasformandu-se in relatii impreuna si apropiate , s-au dizolvat…😊
    Insa ultima relatie la distanta ,care s-a trasnformat in relatie apropiata , uite ca dureaza de 13 ani…ce sa zic? 😊

  6. Ar fi interesant și un articol despre respect. Ce este, cum arată și ce îl deosebește de… cuvântul cu i. Și cum se poate ca el să fie mai puțin întins decât ea. Și eu simt că, totuși, există o diferență între cele două. 😦 Deci cum le împaci? Dacă, vai, se exclud reciproc? Mă sperie.. 😦

  7. Aș răspunde, dar nu știu cum. Cunosc dorul, cunosc disperarea asta a sufletului de a fi mângâiat de îmbrățișarea lui. Numai că eu nu cunoșteam fizic pe acest El :)). Se pune?
    Nu cunosc niciun caz din păcate care să fi ținut. 😀

  8. Relație la distanță pot considera o relație care începe cu o relație reală, adică ne vedem, ne placem, ne iubim o vreme și ulterior unul e nevoit să plece în alt oraș, altă țară, la muncă etc. și relația continuă căci sunt deja sentimente sedimentate. Dacă e ceva de genul ne-am întâlnit, socializând virtual, niciodată în viața reală sau, mă rog, ne-am văzut o zi, câteva zile și am stat împreună, cu tot respectul, nu mi pare relație, îmi dă cu virgulă. Să exemplific.
    Am avut o singură chestie la distanță, relație nu o pot numi, cum spuneam. Ne-am întâlnit pe sentimente.ro, am vorbit pe mess, la telefon, iubire mare, domle ! Am fost la el, la Timișoara, eram înamorată de nu-mi vedeam pipota pe unde mai e. El m-a uzitat serios 2 zile, pe urmă am revenit acasă la mine și am continuat să vorbim. A mai existat și al doilea văzut, în deplasare cu alți amici de-ai lui. Când am plecat acasă, în drum spre gară, mi-a spus că nu vrea să mă mai încurce, că el nu e pregătit de-o relație. Adevărul era că se plictisise prea repede și altele noi, așteptau la coadă. Scuzați pragmatismul poveștii.

  9. CU siguranta cred in relatiile la distanta. Cu atat mai mult cu cat, eu am facut parte din aceasta categorie si am sfarsit prin a-mi uni destinul pe viata cu alesul inimii mele. Pupici

  10. De ce iubim, de ce avem relatii, de ce acceptam relatiile la distanta? Daca relatia la distanta este temporara si intr-un timp determinat, va deveni o relatie clasica, atunci o putem numi relatie si mai putem spune ca ține :), altfel putem liniștiti să vorbim la trecut despre relația la distanță acceptata. Relatia la distanta acceptata duce la o viata ratata, pentru ca eu nu as putea spune ca-mi traiesc viata daca iubitul meu este marinar(ipotetic), sta cate 10 luni pe mare, vine 1 luna de zile acasa, pleaca iar 10 luni….si asta sa dureze pana la pensie ca doar este marinar…Sau, tot ipotetic, putem sune ca si relatia marinarului tine daca ambii parteneri simt la fel, nu vor sa se sufoce cu imbratisari si incolaciri, cu maini calde, cu cafeaua din zori, vor pur si simplu sa simta ca apartin cuiva fara sa se consume in vre un fel aceasta apartenenta…

  11. Am citit toate postarile ca sa-mi dau seama cum ma „pozitionez”. Credeam ca relatia mea la distanta este una de durata foarte mare, 4 ani, dar am fost surprins sa vad ca exista relatii care au durat mult mai mult. Asta imi da incredere ca sunt pe calea cea buna 🙂
    Cred ca pe langa indragosteala de la inceput, ca o relatie la distanta sa dureze trebuie musai 3 elemente: incredere, multa incredere si foarte multa incredere. Spun asta pentru ca am fost „muscat” de nenumarate ori de aceste 3 lucruri. Iubirea este un element foarte important, dar cand partenerul este undeva… departe nu este deloc usor sa crezi orbeste in tot ceea ce iti spune. Respectul si incerderea se castiga in timp, cu greu, dar este suficient un mic scurt-circuit ca sa se nasca adevarate cutremure.
    Eu ma consider un norocos, desi relatia mea dureaza de 4 ani, nu a fost una continua, amandoi am avut alte relatii, oficiale nu ascunse, dar pana la urma ne-am dat seama ca nu putem renunta unul la celalalt, ca inima batea tare de cate ori primeam un mesaj de la celalalt, ca dorul de celalalt nu a disparut si chiar a devenit mai puternic.
    Hai ca am cazut in ligheanul cu nostalgie, va pup! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s