Concursuri · La plimbare pe străduţă

Miros de brad (Concurs aniversar 2015 – etapa 4)

Ei, dragii mei, e timpul pentru ultima poveste! Aceasta are iz festiv, așa că-s tare curioasă cum va ieși! (Nu uitați nici de premiu, da?)

Iată ideea ce trebuie continuată de cineva printr-un comentariu (persoana următoare va continua de unde s-a ajuns în comentariul precedent).

Ador mirosul de brad. De fiecare dată când îl simt inspir puternic. Oare n-aș putea să mă-nvălui cu el?

Miros de brad

P.S.

Detalii despre concurs în prima provocare din serie!

Anunțuri

28 de gânduri despre „Miros de brad (Concurs aniversar 2015 – etapa 4)

  1. L-aș înghesui într-o sticluță de parfum și aș pulveriza peste tot pe unde văd oameni triști. Aș inventa o formulă chimică prin care fabricile și autoturismele să elimine doar miros de brad, char și când nu e Crăciun? Oare s-ar supăra cineva?

  2. oare as putea cu ajutorul lui oamenii sa fie mai buni ? Dar oare aș putea să aduc bucuria pe care am simtit-o alături de el ? Oare mi l-ar aduce înapoi pe el ?

  3. Dar nu ma mai gandesc la el pentru mult timp si imi amitesc de fiecare brad pe care l-am avut in casa inca de cand eram mica, de fiecare brad care mi-a facut Craciunul mai fericit. Tin minte ca tata venea se la serviciu fix in seara de ajun si cara un brad gigantic in spate, iar eu topaiam fericita in jur cand ai mei incercau sa-l strecoare pe usa. Iar in seara de ajun, stateam impreuna cu ai mei in jurul bradului si il impodobeam impreuna, fiind inconjurati de mirosul de sarmale si de cozonaci si mirosul bradului, pana cand…

  4. … îmi simțeam pleoapele cum cad leneșe. Și atunci îmi luam păturica și perna cu Moș Crăciun și mă așezam în fața semineului, mai exact lângă dragul meu prieten cu ace. Mama ne spunea povești, căci eu eram convinsă că și bradul se bucură de ele, până când eu adormeam acolo. Iar dimineața când vedeam toate minunile acelea …..

  5. copilăria mea toată râdea sub înveliș de staniol, beteală construită cu migală de generații întregi, șiruri de copii deveniți peste timp oameni.
    printre acele povești m-am gândit prima oară dacă mirosul de brad mi-ar putea închide în el, ca într-un căuș, toate amintirile. și cred că tu știai aceasta prea bine atunci, pe când abia învățam să te iubesc. își amintești?
    la nuit etoille. crezusem că van gogh te ademenise să pui sub brad acest flacon, în ajunul primului nostru crăciun împreună. cât de greu trebuie să fi fost să alegi! cât de ușor ai știut că mirosul de brad siberian și de pin, de imortele și floare de angelica se va potrivi perfect cu prima noastră noapte, cu prima emoție și primul sărut.
    ca un spiriduș din alte lumi, tu ai venit atunci cu bradul în palme, aromă, ademenire…înstelând noaptea care….

  6. nu știam dacă ar trebui să sar în sus de bucurie sau să fiu nervoasă că încă nu îl întâlnisem pe vestitul Moș Crăciun. Știam că e real, trebuia să fie; altminteri nu exista om care să poată să intre pe horn, decât el. Dar azi, spre deosebire de atunci, nu mai sunt nervoasă la gândul că încă nu am tras de o barbă, a cărui păr să nu fie fals, tind să cred că totuși e real – se ascunde după văi și dealuri în speranța că cineva îl mai crede viu, stând la o cană de ceai cu al său brad nins de timp. De ce n-ar fi?

  7. Chiar asa, de ce n-ar fi? Inchid ochii si in timp ce meditez la intrebare, incerc sa ma bucur de toate senzatiile stranii si in acelasi timp extrem de placute care imi inunda instantaneu toate simturile. Un val cald pluteste in aer iar mirosul proaspat de scortisoara, portocale si cozonaci imi poarta pasii in trecut, ghidandu-ma in perioada copilariei, in care orice lucru nesemnificativ imi starnea reale emotii, facandu-ma sa ma simt speciala, in care impodobirea bradului era ziua la care visam tot anul si in care primeam cadouri ce imi faceau inima sa tresalte de emotie si entuziasm. Si asta nu pentru ca erau scumpe. Ci pentru ca erau fara de pret. Un zambet melancolic imi curbeaza buzele in timp ce ma intreb: cand am incetat sa ne mai bucuram de lucrurile cu adevarat frumoase?

  8. Cand am incetat sa mai fim copii?Sa simtim bucuriile cotidiene ca pe cele mai mari minuni,sa ne bucuram de zambetul persoanelor dragi,sa iubim lucrurile simple,sa ne urcam pe o sanie si sa ne distram inima si sufletul?
    De ce nu putem sa uitam sa ne mai facem griji macar in perioada Sfanta?Sa iesim din casa si sa ne „bulgarum”,sa radem din suflet,sa impodobim bradul ascultand colinde si sa traim bucuriile viietii.Haideti sa fim copii!!!

  9. Chiar așa, cand? Probabil cand am încetat sa mai fim copii, cand realitatea ne-a coplesit cu probleme, griji si nevoi… Dar tot ne facem timp, in ultima luna din an, pentru magia bradutului vesnic verde, pe care, alaturi de copiii noștri, il impodobim din nou. Si macar pentru cateva clipe furate, ne vedem iar copii!
    Si totusi…ce este bradul? Un simbol…

  10. al vietii vesnice, un simbol al nemuririi, dar si al iubirii eterne. Bradul este iarna singurul care ramane verde, care tine piept troienelor si frigului. Si oricine isi doreste sa traiasca vesnic, nu-i asa? Deci bradul este …

  11. Bradul este simbol. Simbol al dainuirii . Poarta in el si magie. Atat pentru cei mici cat si pentru adulti. In aceasta perioada, cand simt miros de brad , sufletul mi-e plin de bucurie,de acele momente pline de caldura si frumos din copilarie. Mirosul de brad,iarna,mi-e aducere aminte. Aducere aminte de oameni dragi,de emotii si mai ales de inocenta anilor in care eram copil. Cu cata putere credeam atunci in tot si toate. Bradul poate e si simbolul faptului ca orice ar fi, credinta ramane statornica. MIrosul de brad,iarna e magic si ar trebui sa….

  12. purtam aceasta magie cu noi tot restul anului. Nu ar fi minunat? Dar daca ma gandesc mai bine, poate asta ar ucide magia Craciunului si Craciunul n-ar mai fi Craciun. La urma urmei, asociem mirosul de brad exclusiv cu aceasta sarbatoare. Si totusi, nu ma pot abtine sa imi doresc sa fie Craciun tot restul anului. Wishful thinking ati zice, dar….

  13. reveriile sunt doar vise spulberate, iluzii de-o clipă, în schimb mireasma brazilor ce mor lângă ferestre ce-și împărtășesc jertfa cu toți pe cei care îi adună an de an în jurul său de Crăciun, nu va fi uitată niciodată. Nu întâmplător ritualul tămâierii, al colindelor cerebrează o jertfă asumată din IUBIREA nemuritoare, care

  14. ne invaluie, in fiecare an, in preajma sarbatorilor… Oare de ce nu ne amintim sa fim mai buni si in restul anului? Oare de ce doar de Craciun ne aducem aminte de copiii din casele pline de orfani, de batranii singuri aruncati intr-un centru si uitati acolo?! Oare ei mai stiu ce e acela bradul?! Oare ei au avut vreodata unul?! Zicem mereu „Hai sa fim mai buni!” de Sarbatori, dar pana atunci…. haideti sa fim mai buni in tot timpul anului! Am avut si eu ani cand greutatile mi-au sters mireasma Craciunului, dar acum… sunt bine iarasi… si n-am uitat acele clipe grele. Ma uit cu drag la bradul meu si ma imbrac… o sa ma indrept acum spre cei ce au nevoie sa simta si ei…

  15. …magia, pentru ca au nevoie de asta, au nevoie sa fie inconjurati de noi, brazii metaforici. In definitiv, noi vom fi vesnic tineri, asa cum bradul ramane verde tot anul. Noi avem culoare pentru tot ce poate fi imbracat in speranta. Noi suntem schimbarea, noi putem face mai mult, noi putem sa…

  16. aducem zambetele pe chipurile triste, noi putem sa fim ceea ce ne dorim sa fie in jurul nostru. Pentru ca orice lucru bun incepe de la o idee buna, de la un om care vrea sa schimbe lumea. Toate inventiile acestei lumi au pornit de la cineva care nu s-a multumit sa fie mediocru, sa fie ca ceilalti. Si noi …

  17. si noi stim ca un simplu zambet poate aduce liniste in sufletul cuiva care se multumeste cu lucruri simple.
    hai sa fim magici, macar cu zambete..

    1. dăruite la întâmplare pe străduțe aglomerate. Să împodobim privirile cu zâmbete luminoase, asemeni globurilor de cristal lucind în noaptea fermecată a Craciunului.

  18. Ador mirosul de brad. De fiecare dată când îl simt inspir puternic. Oare n-aș putea să mă-nvălui cu el? În acest an sunt aici, Dor, adulmecând bradul iubirii şi-al bucuriei. Aici, după atâţia ani în care ne-am refuzat această bucurie de nedescris. Astăzi, totul este despre cât mi-a fost de dor, despre împăcare, despre iubire. Astăzi, Crăciunul înseamnă „a rămâne”! Pe de-a-ntregul! Te iubesc cu fiecare sărbătoare care ne bate la uşă! Cu aroma de cetină verde, cu mireasma prăjiturilor scoase din cuptor, cu vâsc agăţat în pragul uşii întru sănătate şi bucurie! Dor, anul acesta toate mi-au ieşit! În dragoste am revenit!

  19. Am revenit precum sărbătoarea mult așteptată acum, la fel de veselă , dorită și plină de suprize. Imi (re)deschid cadourile sufletului tău, în seara magică a clipelor în doi. Aroma cetinii verzi imi reamintește de începuturi, când…

  20. ..nu-mi doream decât să mă învălui cu el, ca o a doua haină, purtată doar trei zile, de Crăciun. Nicio zi în plus, niciuna în minus. Dar cine poate rezuma senzația plăcută a mirosului de brad doar unui timp precis? Aveam o vecină, o negresă frumoasă, care locuia la o mansardă, pe un deal minunat din orașul meu. Se spunea despre ea că iubea brazii, Crăciunul, globurile și beteala mai mult ca orice. Poate doar dansul îi era mai iubit căci o vedeam, privind furișata de după perdele, cum dansa seară de seară. Fascinant, ca într-un ritual de ea stiut.

    Si nu e poveste, ea chiar a păstrat Crăciunul și bradul mult timp, până în primăvară, când tot nu l-a aruncat, ci l-a așezat pe balcon, așa uscat, cu beteala tremurand, zdrențuită deja. Si de câte ori venea pe balcon, îl mângâia cu ochii, cu privirea, atingându-l ca într-o vrajă. Mă înduioșa teribil și mă gândeam că tare drag o fi prins de brăduțul ei. Știam că e primul ei pomișor de când venise să locuiască în țara noastră.

    Uneori ne obișnuim atât de mult cu imaginea bradului, încât ni se pare de neînchipuit să fie cuiva atât de special și unic, când e mereu doar la o mână întinsă, uitând că sunt lumi numai de nisip și soare, fără verdele nostru curat. Poate de asta, mulți dintre noi nu depășim clișeul acela cu asocierea bradului și copilărie, alt lucru la îndemână. De parcă n-ar conta la fel de mult și când ești matur, de parcă încă nu te poți pierde sub miros de pin și vin fiert, visând la tihnă meritată, măcar după un an de zile. Ne costă mult așteptarea și prea o transferăm în trecut când, de fapt….

  21. prezentul si viitorul sunt cele care conteaza cu adevarat: aici si acum. Sau poate ca ma insel. Copilaria ne ofera energie si incredere, si atunci cand ne amintim de ea ne simtim mai puternici, mai cu viata, pentru ca ne amintim cu placere de fiecare clipa.

  22. …din copilarie, cand mirosul de brad ne trezea dorinte scrise pe foi, ascunse sub perna sau puse la cutii postale imaginare.Cand serile se incheiau toate cu rugi pentru Mos Craciun, Dumnezeul nostru in acele zile…Au trecut anii…inca mai scriu si ascund dorintele sub perna…Inca mai caut magia, colorata cu acordurile unui colind.Acum insa picur si lacrimi de emotie privindu-mi copiii care duc mai departe rugile, si asteptarile…si rugandu-ma la Dumnezeul acestor zile sa le prelungeasca clipele de liniste si pace din suflet,candoarea si inocenta..Si sa le impodobeasca visele cu crengute de brad, pentru ca da, e sarbatoare, si….

  23. mi-ar placea ca pentru ei sarbatoarea sa fie inca 10 ani de acum inainte. Pentru ca momentul in care magia dispare, sarbatoarea nu mai este aceeasi. Chiar daca inca am dorinte, inca sper, inca tresar, nimic nu se compara cu inocenta copilariei.

Comentariile sunt închise