poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

S-o cunoști pe Daniela

A.S. – Provocare: ia cartea pe care o citești acum / cartea preferată / cartea care îți e la îndemână. Transcrie prima propoziție. Pornind de la ea, scrie o poveste.

Yoel a ridicat obiectul de pe polița căminului și l-a studiat cu atenție.* Deși-l mai văzuse de cel puțin 1000 de ori, straniul artefact din lut îi stârnea amintiri și întrebări…

Da, întrebări… Ce se întâmplase cu Daniela, corespondenta de război de care se îndrăgostise aproape fulgerător? Plecase? Reușise să ajungă în România? De ce nu mai găsise nimic în camera ei de hotel decât artefactul ala cu motive populare românești? Cum de nu găsea nimic despre ea pe internet?

Și amintiri… despre nopți lungi și pielea ei albă ca laptele. Despre ochii ei verzi arzători și zâmbetul ei scânteietor. Despre vârfurile unghiilor ei lungi și pătrățoase pe care și le plimba amenințător pe spatele lui.

Oare ce se întâmplase cu ea? Yoel întorcea artefactul pe toate părțile, îl pipăia pe toată suprafața – la fel cum pipăise toate ungherele Danielei. Tot spera să mai găsească ceva: vreun buton secret care să-l ducă la un bilețel, orice!

Închise ochii și și-o închipui. Cu părul ei negru răvășit, o expresie senzuală pe față, un maiou larg…

sursa foto Pinterest
sursa foto Pinterest

Ar fi vrut s-o scoată de-acolo, din reverie, s-o arunce pe pat. S-o îmbrace în sărutări în timp ce-i dezbracă trupul de haine. Să se oprească în locul acela…

  • Tati, tatiiii! Hannah intră în cameră alergând.
  • Ce e?
  • Te caută niște domni, tati. Par cam înspăimântători. Au pistoale.
  • Pistoale? Nu-ți fie frică, rămâi aici, mă întorc repede.

Yoel se ridică brusc, puțin speriat, deși încerca să se stăpânească pentru a nu-și speria fiica. Fără să-și dea seama, trânti artefactul de podea și acesta se sparse.

  • Bună ziua!
  • Yoel Ravid?
  • Da, eu sunt!
  • Agent Oz, de la Interpol. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. O cunoșteați… îi întinse o poză. Era Daniela.
  • Da, eram prieteni…
  • Înțeleg… domnișoara Modreanu a fost, din câte se pare, răpită din camera ei de hotel, din câte am înțeles sunteți ultima persoană care a văzut-o înainte de a dispărea…

Deci asta era – fusese răpită. În sufletul lui Yoel se amestecau tot felul de sentimente. Îi venea tot mai greu să nu dea în vileag faptul că fuseseră amanți. Hannah trăgea cu ochiul prin gaura cheii. Agentul Oz continua să îi pună întrebări. Telefonul îi sună.

  • Da. Înțeleg… păcat… mare păcat… Mulțumesc… Domnule Ravid, îmi pare rău să vă anunț… dar… domnișoara Modreanu a fost găsită… decapitată…

P.S.

Propoziția este din Să cunoști o femeie de Amos Oz.

P.P.S

Vă provoc și pe voi la exercițiul ăsta – e tare interesant și provocator!

 

Anunțuri

22 de gânduri despre „S-o cunoști pe Daniela

  1. Pingback: Luciana Corlan
  2. Pingback: Luciana Corlan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s