
Nu-i așa simplu cu iubirea. Nu bați din palme și apare. Posibilitățile să te ciocnești de el la un colț de stradă sunt de 1 la 1.000.000 (cel puțin). Poțiunile magice nu-s decât niște băuturi cu gust nașpa în care au fost puse chestii scârboase, așa că investește banii în altceva (o tunsoare, o vopsea de păr, haine, etc.) și uită de Vanessa și Melissa – adevăratele fiice ale mamelor lor.
Știi povestea Prințesa și broscoiul? Morala ei e simplă – ca să ajungi la prinț, trebuie să săruți broasca (bine, la figurat – nu la propriu!!!). Și, cum în viață nimic nu e simplu, nu te gândi că vei reuși din prima. Nu te da bătută după primul eșec, ca să-ți găsești prințul trebuie să săruți multe broaște.
Cum mi-am dat seama de asta? Povestea reală o găsești pe Chic Elite!
Pingback: Reminds me TAG | Confesiuni de sotie
Iubirea este paradoxală, ca Existența…Nu o poți obliga, nu-i poți impune termeni, condiționări. Nu poți decăt a te pune în stare de primire, adică să accepți vulnerabilitatea, să ții toate ușile și ferestrele larg deschise, iar LUMINA să fie veșnic aprinsă. Existența nu are contor…totul este gratis.
Io cred ca am pupat toate rasele baraciene …. :)))))))))
Eu jumate 😆
Pingback: Dacă m-aș întoarce în timp… – Illusion's Street