poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Momente

momente

Sunt momente-n care cred că sunt bine… Momente în care am impresia că lepra asta sufletească s-a vindecat miraculos și pot fi externată din lazaret. Însă imediat sunt bombardată de un mozaic de amintiri ce mă bun la pământ și simt cum lepra mi se-ntinde pe suflet, după ce mi-a mâncat pielea, sistemul nervos, viscerele… tot ce era material.

Mă văd o fetiță c-o cipilică roșie alergând spre bunica. Ea mă-mbrățișa și mă pupa pe fruntea albă.  Apoi, mă vând stând lângă ea ascultând atentă și pioasă poveștile-i de parcă eram la sacrament.

Mă văd un pui de om în care nucleele adolescentine fuzionau la greu. Simt și-acum fiorii ăia, roșul ce-mi împânzea obrajii, zâmbetul ce timid se-ascundea. Și-apoi cum făceam rocada între eu-adolescenta și eu-femeia.

Dar astea-s doar amintiri plăcute. Un fel de balsam pentru rănile peste care se va arunca din nou sare. O daaa… e timpul să fiu râșnită din nou. Un zâmbet misterios, un prim sărut ce mi-a împânzit ființa, promisiuni, nopți în care n-auzeam altceva decât oftatul meu vărsat din plăcere.

O clipă… vreau doar să opresc cadrul ăsta măcar puțin înainte să-nceapă arsurile…

Primăvără. Soare. Eu… aștept cuminte semaforul să pot păși pe zebră. El. Un zâmbet pe fața mea. Secretul dezvăluit. De ce n-avea timp? De ce tot ce era în jurul lui era fie încețoșat, fie alambicat? Nu-i așa greu de imaginat…

Nu, nu aștept vreo justiție divină să fie aplicată în cazul lui. Nu merită. Vreau să-mi treacă durerile, ce naibii durează atât de mult? Am ajuns să zic ce zicea și Shakira:

No pido que todos los días sean de sol
No pido que todos los viernes sean de fiesta
Tampoco te pido que vuelvas rogando perdón
Si lloras con los ojos secos
Y hablando de ella

[…]

No puedo pedir que el invierno perdone a un rosal
No puedo pedir a los olmos que entreguen peras
No puedo pedirle lo eterno a un simple mortal
Y andar arrojando a los cerdos miles de perlas*

*fragmente din Shakira feat. Alejandro Sanz – La tortura traducere în română:

Nu cer ca toate zilele să fie-nsorite/ Nu cer ca în toate vinerile să fie petreceri/ Nici nu-ți cer să te-ntorci cerând iertare/ Dacă verși lacrimi de crocodil și vorbești despre ea/ […] Nu-i pot cere iernii să ierte un trandafir/ Nu le pot cere ulmilor să facă pere/ Nu-i pot cere eternitatea unui simplu muritor/ Și să-arunc mii de perle la porci.

P.S.

Povestioară scrisă drept răspuns la provocarea scriitoricească a lui Eddie de săptămâna aceasta. Evident, la el în tabel găsiți mai multe povestioare ce poate se-ncadrează mai bine în temă. Oare voi ce-ați scrie?

Anunțuri

2 gânduri despre „Momente

  1. Eu am scris despre clopot, dar, de fapt, am obsesia acelui „prima data”. Mereu imi revine ca tema. Mi-a plăcut abordarea ta și, sincer, cam asa mă simt eu de o vreme, sau, in fine, m-as descrie in cuvinte aemănătoare. Am treceri pe care le gestionez mai greu și preocupari pe care le indulcesc prin scrieri. Draftul meu e plin, dar nici eu nu stiu ce voi face cu atatea cuvinte. Poate vor vedea lumina lumii, poate nu. Important e ca mi-au dat mie lumina de vindecare. Te imbratisez. Scriu cam mult, pentru modul tau expeditiv de a fi, dar ….nu m-am putut abtine.

    1. Eu citesc cu drag totul… nu sunt expeditivă și îmi cer scuze dacă las impresia asta! În schimb sunt foarte grăbită 😆 dar când e vorba de citit – CITESC TOT chiar dacă dau doar un like :)Mulțumesc pentru aprecieri 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s