La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele · vitrine

Silviana

Altă țară mă așteaptă… dar până atunci – alt aeroport plin de oameni. Zâmbete, îmbrățișări, priviri ce dau pe dinafară de bucurie, săruturi… lacrimi, promisiuni, temeri – un amalgam de stări se derulează în fața mea.

Stau pe scăunelul ăsta banal din plastic și analizez fețe și sentimente. Cine știe, cum mă lovește inspirația. Uite, roșcata aia pare… ce? Întârziere de o oră? Bine, expoziția e abia mâine… dar o oră!? Prea mult.

Ar trebui să-mi umplu timpul cu ceva… căutarea asta e interesantă, dar mă cunosc: mă voi plictisi. O revistă? Nu, în niciun caz! Mă uit în jur și ochii-mi cad pe un magazin de suveniruri.

Mereu am avut o slăbiciune pentru astfel de buticuri. Mereu dau de vreo găselniță care-mi ia ochii. Ce-ar fi să intru?art&craft

Se pare că m-am înșelat, ăsta nu-i un magazin obișnuit de suveniruri – e un magazin din rețeaua Art&Craft. Sigur voi da peste ceva mai mult decât o găselniță. Tot cercetând cu privirea atâtea obiecte făurite de meșteri populari sau obiecte ce îmbină tradiția cu un design modern și tradițional, m-am oprit asupra unor linguri de lemn minunat executate.

Am luat una în mână și am examinat-o atent. Imediat am început să mă gândesc la ea – la Silviana. Eram tânăr și voiam să fac multe. Arta populară mă atrăgea, mai ales cioplitul în lemn. Visam să fac măcar o lingură „sculptată” așa cum e asta.

sursa foto: facebook art&craft
sursa foto: facebook art&craft

De fapt, aș fi petrecut ore în șir doar „sculptând”. Pe zi ce trece mă minunam de ceea ce realizam așa că m-am înscris la un curs. Nu, Silviana nu era profa! Ea era colega mea cea mai apropiată (tot clieșeu e, nu?). Avea fata asta un zâmbet cât China, niște ochii albaștri ca marea și cel mai negru păr pe care l-am văzut. De corp nu mai zic, era un fel de Sophia Loren. Toți eram morți după ea. Și, pe cât de frumoasă era, pe atât de talentată. Punea mâna pe daltă și creea minuni. Ea a fost prima care m-a apreciat:

  • Băi, Ovidiu! Tu chiar ai talent! Ia uite cu câtă finețe și precizie ai executat detaliile astea! Și vrei să faci asta, doar așa – ca hobby? Păcat…

Felul în care a rostit „păcat” mi-a dat de gândit. Am tot continuat să creez, ea mă încuraja. Am început cu linguri și alte obiecte de… bucătărie, apoi am făcut și niște cutiuțe. Mă visam deschizându-mi propria afaceri cu suveniruri și obiecte de artizanat. Voiam să creez tot felul de „obiecțele” din lemn pe care să le decorez cu motive tradiționale… A, da, voiam s-o impresionez și pe Silviana.

Dar, uite că soarta m-a purtat pe alt drum. Nu m-am lăsat de sculptura în lemn. Ba chiar am ajuns un sculptor destul de renumit pe plan mondial (și unul modest încă).  Am ajuns să le vorbesc străinilor despre România, despre arta noastră inegalabilă, despre munca pe care o depun meșterii noștri, despre truda și dragostea pe care o pun chiar și în cea mai mică așchie… despre frumusețea care-i sinonimă cu românismul…

Silviana s-a evaporat de mult, a fost mai întâi o iubire platonică și apoi o sumă de nopți fulgerătoare. Ce a rămas e pasiunea mea pentru micuțeniile astea. Sunt un mare colecționar de suveniruri, sunt un fel de amintiri încapsulate în obiecte. Poate nu toate îmi amintesc de momente importante, unele îmi amintesc și de chestii pe care alții le-ar trece cu vederea…

Uite – acum o să cumpăr lingura asta. Mi-a amintit de cum am început, de ce visam să fac, de pasiunea mea post-adolescentină pentru Silviana…


A doua poveste pentru Spring SuperBlog 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre „Silviana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s