Femei (serie de povești) · Inspirație la feminin (serial) · La feminin · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Cealaltă

cealalta
sursa foto: Pinterest

Tocurile ei pășesc mai sacadat… ale mele stau de mult în cui. Deh, nu prea se asortează cu plasele pline cu care mă întorc de la piață. Pielea ei e mai fina, buzele mai roșii, machiajul mai definit – eu… de unde atâta timp? Ea miroase a proaspăt – eu sunt un amalgam: mâinile-mi miros a înălbitor și restul corpului a abur de mâncare. Picioarele și mâinile ei îl strâng precum o menghină – eu am uitat și cum i se simte palma în palma mea.

Dar oare ea după ce-și dă jos toate straturile, când e doar ea cu ea și se privește-n oglindă – nu e tot femeie? Nu suntem făcute din aceleași esențe? Care dintre noi e cealaltă? Când m-am pierdut de el? Nu l-am iubit destul? Nu am avut grijă de el? S-a plictisit? A vrut să experimenteze?

O mie de-ntrebări îmi trec prin minte. O mie de întrebări la care nu găsesc răspuns. Nu știu ce simt: furie, tristețe… amândouă. E doar o amăreală care nu trece.

Am încercat să-i fiu de toate: prietenă, soție, amantă… din toate un pic mai mult. Ce folos? Cât râdeam de gospodinele alea pe care le vedeam pe la TV înșelate de bărbați – acum am ajuns și eu dincolo de cealaltă baricadă.

Unii zic că-i ușor. Că nu trebuie să te-ncarci pentru un dobitoc, să te aranjezi, să-ți tragi un ruj roșu și niște stiletto și să iei lumea-n piept. Dar anii… ce fac eu cu anii ăștia pierduți? Îi leg de-o piatră și-i înec în primul lac ce-mi iese în cale? Oricum sunt pierduți.

Nu… nu pot!  Nu pot!  Puteam – dacă nu-l iubeam. Dar așa? Așa trebuie mai întâi să încetez să mai fiu a treia roată, să mă retrag, să-mi ling rănile. Apoi – da o să-mi trag cel mai roșu ruj și stiletto-urile cele mai înalte și-o să plec să cuceresc pământul. Chiar nu pot acum. Nu e ca un junghi care, de bine de rău îți trece, durerea asta te ia dinauntru și-și sapă loc până afară din tine mistuindu-te lent…

*

Mi-am strâns bagajele. Nu mai am de gând să stau aici. Nu mai pot… nu de când am aflat de ea, de cealaltă. O să plec.

Da, o să plâng, o să mă închid în mine un timp, dar cum să mai stau aici când el… nu mai e al meu?

Anunțuri

5 gânduri despre „Cealaltă

  1. Cred că e situația cea mai dramatică pentru o femeie… am scris despre asta și am fost blamată de unii. Am spus că e mai ușor să-l plângi când nu mai e, că ai demnitatea și poți vorbi despre asta, dar când el a plecat și e fericit cu alta… (nu că ar trebui să dorești răul cuiva, dar la modul teoretic, cântărind obiectiv orgoliul feminin… și așa cum demonstrează viața)
    Frumoasă bucată!

  2. imi place povestea chiar daca e trista!dar cum se spune,orice sut…e un pas inainte.ideea e sa nu-si piarda omul speranta!

  3. M-am intristat putin citind aceasta poveste… Barbatii sunt facuti din alt aluat, au alte dorinte si alt mod de a fi. Le este foarte usor sa experimenteze tot ce este nou si sunt atrasi de necunoscut. Din pacate, la ei mai mult hormonii primeaza 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s