Cealaltă

cealalta
sursa foto: Pinterest

Tocurile ei pășesc mai sacadat… ale mele stau de mult în cui. Deh, nu prea se asortează cu plasele pline cu care mă întorc de la piață. Pielea ei e mai fina, buzele mai roșii, machiajul mai definit – eu… de unde atâta timp? Ea miroase a proaspăt – eu sunt un amalgam: mâinile-mi miros a înălbitor și restul corpului a abur de mâncare. Picioarele și mâinile ei îl strâng precum o menghină – eu am uitat și cum i se simte palma în palma mea.

Dar oare ea după ce-și dă jos toate straturile, când e doar ea cu ea și se privește-n oglindă – nu e tot femeie? Nu suntem făcute din aceleași esențe? Care dintre noi e cealaltă? Când m-am pierdut de el? Nu l-am iubit destul? Nu am avut grijă de el? S-a plictisit? A vrut să experimenteze?

O mie de-ntrebări îmi trec prin minte. O mie de întrebări la care nu găsesc răspuns. Nu știu ce simt: furie, tristețe… amândouă. E doar o amăreală care nu trece.

Am încercat să-i fiu de toate: prietenă, soție, amantă… din toate un pic mai mult. Ce folos? Cât râdeam de gospodinele alea pe care le vedeam pe la TV înșelate de bărbați – acum am ajuns și eu dincolo de cealaltă baricadă.

Unii zic că-i ușor. Că nu trebuie să te-ncarci pentru un dobitoc, să te aranjezi, să-ți tragi un ruj roșu și niște stiletto și să iei lumea-n piept. Dar anii… ce fac eu cu anii ăștia pierduți? Îi leg de-o piatră și-i înec în primul lac ce-mi iese în cale? Oricum sunt pierduți.

Nu… nu pot!  Nu pot!  Puteam – dacă nu-l iubeam. Dar așa? Așa trebuie mai întâi să încetez să mai fiu a treia roată, să mă retrag, să-mi ling rănile. Apoi – da o să-mi trag cel mai roșu ruj și stiletto-urile cele mai înalte și-o să plec să cuceresc pământul. Chiar nu pot acum. Nu e ca un junghi care, de bine de rău îți trece, durerea asta te ia dinauntru și-și sapă loc până afară din tine mistuindu-te lent…

*

Mi-am strâns bagajele. Nu mai am de gând să stau aici. Nu mai pot… nu de când am aflat de ea, de cealaltă. O să plec.

Da, o să plâng, o să mă închid în mine un timp, dar cum să mai stau aici când el… nu mai e al meu?

31 de gânduri despre “Cealaltă

  1. Cred că e situația cea mai dramatică pentru o femeie… am scris despre asta și am fost blamată de unii. Am spus că e mai ușor să-l plângi când nu mai e, că ai demnitatea și poți vorbi despre asta, dar când el a plecat și e fericit cu alta… (nu că ar trebui să dorești răul cuiva, dar la modul teoretic, cântărind obiectiv orgoliul feminin… și așa cum demonstrează viața)
    Frumoasă bucată!

  2. arcidalia

    imi place povestea chiar daca e trista!dar cum se spune,orice sut…e un pas inainte.ideea e sa nu-si piarda omul speranta!

  3. M-am intristat putin citind aceasta poveste… Barbatii sunt facuti din alt aluat, au alte dorinte si alt mod de a fi. Le este foarte usor sa experimenteze tot ce este nou si sunt atrasi de necunoscut. Din pacate, la ei mai mult hormonii primeaza 😦

  4. Pingback: Leila (short story) – Illusion's Street

    1. Sincer, povestea asta a fost scrisă acum un an. Nu m-am gândit să o continui până nu am scris capitolul de azi. Totul face parte dintr-o serie de postări despre diferite ipostaze, stări, gânduri și ale femeilor. Nu pot promite o continuare a acestei povești, dar mă voi gândi.

  5. As fi tare curioasa sa citesc cum abordezi continuarea povestii. Imi place acest gen de experiente care provoaca introspectie si te obliga sa iesi din zona de confort. Imi place mult si cum scrii. Desi nu e prima oara cand spun… repet… Felicitari!

  6. Raluca Anghel

    Oh, e greu, e tare greu. M-ai rascolit un pic, e greu mereu cand afli de Cealalta. Intai eu am fost furioasa, apoi am plecat. Apoi mi-am dat seama ca am primit o lectie, si ca pana si Cealalta avea ceva sa ma invete. Ai facut bine, de acum totul se va indrepta.

  7. Of, ce poveste. câteodată esti cealaltă, câteodată ești asta care pleacă. Dar în astfel de cazuri, e mai bine să pleci, fără să privești în urmă. Cică aduce ghinion. Am trecut o dată prin asta: m-am tot intrebat ce are cealalta … Tarziu mi-am dat seama ca nici nu conteaza raspunsul.

  8. Dream big little girl

    Intotdeauna calea cea buna e cea care te face pe tine sa te simti bine. Daca ramai in acea casnicie va fi doar o suferinta. Acorda-ti timp, linge-ti ranile si apoi traieste!

  9. Un articol trist, o realitate cruntă, dar tot mai des întâlnită. Sper că toate femeile care au trecut prin asemenea situație foarte grea, să aibă puterea să depășească monentul și să o ia de la capăt.

  10. Niciodata nu trebuie sa renuntam la statutul de femeie. Adica stii tu : atractie, sex appeal , etc. Cotidianul ingroapa, este adevarat, dar, atata vreme cat mai exista genul acesta de interogatie, ai exista o sansa.

  11. Cred ca e tare greu sa simti ca ai devenit cumva, neimportanta pentru omul iubit… Ca cealalta e mai frumoasa, mai disponisibila, mai interesanta. Eu l-as trimite la cealalta, clar. Nu as trece peste asa ceva.

  12. ralu990

    Întotdeauna e greu cand afli de cealalta. Prima oara m au napadit intrebarile clasice. Ce n am facut, ce am gresit, ce are ea. Mai tarziu am fost si eu cealalata. Si ce am aflat e ca cealalta n are nimic in plus sau in minus. E doar poate mai stapana pe sine si totodata mai singura. Nu trebuie sa i pese, nu trebuie sa aiba masa gata. Si am mai aflat ceva. Cand el te inseala, nu e despre tine. E despre el. Nu iti lipseste nimic, nu ai gresit nimic. A vrut altceva, e simplu. Oamenii sunt liberi si asta e foarte bine.
    Personal, am ajuns la concluzia ca inselatul in sine nu conteaza prea mult. Detest insa idee de minciună. Decat asa, prefer o relatie deschisa – e mult mai sincera.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.