Mă râcâi…
Mă sap…
Și tot de cuvinte dau.
Am crezut că au plecat,
dar ele sunt tot în mine
ca o boală fără leac.
Oricât de adânc aș ajunge
sunt doar straturi de cuvinte –
nu sunt os, mușchi și piele…
sunt doar cuvinte.
Și când te gândești că voiam să mă las
când ele mă țin
vie!
Cum să mă las când
sunt doar
cuvânt
peste cuvânt…
peste cuvânt…
peste cuvânt…
Sunt doar
straturi de cuvinte
și-atât.
