Biblioteca de pe Străduţă · Concursuri · La plimbare pe străduţă

Lupii trecutului (concurs)

sursa foto: Pinterest
sursa foto: Pinterest

De ceva vreme mă delectez cu o carte superbă: Lupii  trecutului. Sofia de Natașa Alina Culea. Romanul e extraordinar, dar vă voi povesti mai multe peste câteva zile – după ce-l termin. Astăzi m-am gândit să vă provoc la un concurs prin care puteți câștiga și voi un exemplar cu autograful autoarei. Dacă nu sunteți familiarizați cu stilul autoarei sau dacă vreți să vă faceți o idee despre carte, puteți citi fragmente din roman pe blogul ei.

Mă știți, nu sunt adepta concursurilor de tip like&share. E prea ușor și superficial. Cum de mult nu v-am mai provocat să scriem o poveste împreună am zis că asta e ocazia perfectă de a face acest lucru și de a vă premia. Am luat romanul meu și l-am deschis, iar ochii mi-au căzut pe următorul fragment:

  • Cum l-ați întâlnit pe dl Hess? întreabă Sofia în timp ce desface un tort cu zmeură din pachetul lucios, de dimensiuni exagerate, adus de Elvira.

Femeia se oprește cu ceașca de ceai în mână, ca și cum ar reflecta la ceva ce s-a petrecut acum un secol sau chiar mai multe. (Natașa Alina Culea, Lupii trecutului. Sofia – p 193)

lupii trecutului sofia natasa alina culea

Ce trebuie să voi să faceți? Să continuați povestea prin comentarii la acest articol. Primul comentator va continua din punctul in care am încheiat eu citatul, următorul va continua comentariul primului!

Finalul îl voi scrie eu, în afara concursului  – evident! Doar am spus că vom scrie împreună

ATENȚIE!

Pentru a participa trebuie să aveți cel puțin un comentariu anterior aprobat pe blog, altfel nu va apărea la timp și pot apărea discrepanțe în poveste! Comentariile care nu îndeplinesc acest criteriu nu vor fi aprobate.

Alte reguli:

  1. Concursul se derulează în perioada 30.07-18.08.2016.
  2. În data de 18 august, după ora 19, voi posta povestea rezultată.
  3. Câștigătorul va fi ales dintre comentatori prin metoda random.org și va fi anunțat tot pe 18.

Gata! Spor și inspirație!

Anunțuri

27 de gânduri despre „Lupii trecutului (concurs)

  1. Povestea aceea… povestea lor incepu sa se deruleze in fata ei precum un film. El, ea, o toamna de mult trecuta, Frankfurt. O lacrima i se nascu…

  2. … Ceva atunci i s-a strecurat pe buze, era un fel de zâmbet strengar și dulce, ca tortul acela de zmeură, ce se aștepta mâncat. Ceaiul nemișcat, aproape de gură, părea că limpezește emoții simțite demult, pe străzile aproape goale ale Frankfurt-ului: Hess, înalt, cu mâini ferme strângând-o în brațe, ca pe un copil rătăcit…

  3. Care este sprijinit inainte de cădere! A fost Ancora care i-a oferit siguranta in acel moment al vietii ei, clipa ei de fericire… Inainte ca totul sa se transforme in durere.

  4. Pentru ca nu toate povestile sunt frumoase, nu toate fetele isi vad printul venind pe un cal alb, nu toate basmele au un final fericit, nici povestea lor n-avea sa fie una usoara.

  5. Fiecare om are drumul lui binestabilit. De la o fata naiva, inocenta, avea sa devina o femeie puternica, o fiinta extraordinara, dar nu va puteti imagina cate s-a intamplat intre aceste doua ipostaze.

  6. Timpul a trecut. Ea se gândea numai la el, la perioada petrecută împreuna şi nu-i venea să creadă cum s-a întâmplat..de ce fiecare au ales drumuri separate..Ea era împlinită, o femeie de succes dar..Bărbatul de lângă ea era perfect, frumos, spiritual dar parcă lipsea ceva, ceva minunat, magic…

  7. EL. De fiecare data cand punea capul pe perna, ofta. Ii era dor… cum de il lasase sa scape? Inca isi amintea si-acum prima lor intalnire. Astepta pe un peron, imbracata in rochia ei verde. Trenul refuza sa apara. ‘Trenul asta nenorocit nu mai vine!’ – vocea lui cristalin de masculina ii strapunse toata fiinta. Se intoarse si…

  8. Simți că au o legătură, o legătură mult prea puternică pentru a-i face față. Era ca și cum sufletele lor eu deja conectate, ca și cum întreg universul complotase pentru a-i aduce împreună să facă un schimb de priviri. Respiră și se pierdu în albastrul infinit al ochiilor săi, dar dintr-o dată el….

  9. Ca intr-un deja vu simți că…il mai revazuze o dată pe bărbatul acela plin de mister. Plin de lucruri nespuse. Si plin de …Sine. Acela era momentul care îi va da viață peste cap. Sau …ea se va da peste cap pentru viața…Lui?!

  10. El se aseza in fata ei si o privi adanc in ochi. In interiorul fiintei sale, simti ca ceva nu era in regula.
    – Trebuie sa discutam! Serios.
    Lasa felia de tort deoparte si isi fixa ochii intr-ai lui.
    – Ascult.
    Siguranta din vocea ei era chiar mai falsa decat zambetul voios pe care-l afisa. Se temea. Dar nu voia sa arate asta.
    – Nu mai pot continua! Atat!
    La randul ei, se ridica de pe scaun, incercand sa para mai impunatoare.
    – Ce nu mai poti?
    Atinse tortul cu degetul mainii drepte, si apoi il duse la buze, oftand de placere.
    – Spune-mi acum! Ma asteapta un tort delicios!

  11. Viata nu merita sa fie data peste cap ea trebuie sa fie luata ca atare de fiecare pentru a-si savura tortul delicios al vietii. S-ar putea sa imparta si cu altii si sa para mai gustos…

    1. Da, am vazut apoi ca mai era cineva intre noi si, din pacate, nu am mai putut sa il sterg. Antepenultimul comentariu (pana intr-al meu), se termina cu un „el…”.

        1. Cum consideri tu… Imi cer scuze pentru inconvenient si pentru neatentia mea! E tardiv si nu mai schimba lucrurile, dar macar am zis!
          O seara placuta si spor la scris!

  12. – Oh, da, scuze. Începusem să visez cu ochii deschiși… mai bine spus să-mi amintesc.
    – Păi, povestiți-mi și mie, vă rog, asta dacă nu sunt indiscretă…
    – Oh, draga mea, dar nu-i vreun secret. L-am întâlnit în gara din Frankfurt. Îmi părea cunoscut, dar nu știam de unde să îl iau…

  13. Nu ştiam de unde să-l iau, dar până şi vântul ce alerga printre frunze îmi aducea aminte de el. Şi brusc imaginea lui îmi dezbrăca amintirile şi l-am văzut cuibărindu-se în pozele cu Brown şi soţia sa. La început a fost ciudat, dar apoi…

Comentariile sunt închise