În trecere pe străduţă · Concursuri · La plimbare pe străduţă · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Ea, el… poveste rescrisă cu lupii trecutului în minte

Ce faceți, dragii mei? Eu am fost tăcută… știu. Asta din cauza concediului și apoi din cauza întoarcerii prea bruște la muncă. Însă trebuie să termin cu fotosinteza! Astăzi vă datoram povestea rezultată în urma acestui concurs, iar la final veți afla și câștigătorul… aveți puțintică răbdare! Mai întâi povestea!

sursa foto: Pinterest
sursa foto: Pinterest

Ea, el… poveste rescrisă cu lupii trecutului în minte

  • Cum l-ați întâlnit pe dl Hess? întreabă Sofia în timp ce desface un tort cu zmeură din pachetul lucios, de dimensiuni exagerate, adus de Elvira.

Femeia se oprește cu ceașca de ceai în mână, ca și cum ar reflecta la ceva ce s-a petrecut acum un secol sau chiar mai multe. (Natașa Alina Culea, Lupii trecutului. Sofia – p 193)

Povestea aceea… povestea lor începu să se deruleze în fața ei precum un film. El, ea, o toamnă de mult trecută, Frankfurt. O lacrima i se născu…

O lacrimă care spunea totul și ascundea adevărul, secretul, durerea, fericirea… Ceva atunci i s-a strecurat pe buze, era un fel de zâmbet ștrengar și dulce, ca tortul acela de zmeură, ce se aștepta mâncat. Ceaiul nemișcat, aproape de gură, părea că limpezește emoții simțite demult, pe străzile aproape goale ale Frankfurt-ului: Hess, înalt, cu mâini ferme strângând-o în brațe, ca pe un copil rătăcit care este sprijinit înainte de cădere! A fost ancora care i-a oferit siguranța în acel moment al vieții ei, clipa ei de fericire… Înainte ca totul sa se transforme în durere.

Pentru că nu toate poveștile sunt frumoase, nu toate fetele își văd prințul venind pe un cal alb, nu toate basmele au un final fericit, nici povestea lor n-avea sa fie una ușoară. Fiecare om are drumul lui bine-stabilit. De la o fată naivă, inocentă, avea să devină o femeie puternică, o ființă extraordinară, dar nu va puteri imagina câte s-au întâmplat între aceste două ipostaze.

Însă timpul a trecut. Ea se gândea numai la el, la perioada petrecută împreuna şi nu-i venea să creadă cum s-a întâmplat… de ce fiecare au ales drumuri separate… Ea era împlinită, o femeie de succes dar..Bărbatul de lângă ea era perfect, frumos, spiritual dar parcă lipsea ceva, ceva minunat, magic… EL. De fiecare dată când punea capul pe pernă, ofta. Îi era dor… cum de îl lăsase să scape? Încă își amintea și-acum prima lor întâlnire. Aștepta pe un peron, îmbrăcată în rochia ei verde. Trenul refuza să apară. ‘Trenul ăsta nenorocit nu mai vine!’ – vocea lui cristalin de masculină îi străpunse toată ființa. Se întoarse și văzu un bărbat șarmant veghindu-i așteptarea cu privirea lui albastră ce ar face gelos și un cer senin de vară. Ca într-un déjà vu, simți că au o legătură, o legătură mult prea puternică pentru a-i face față. Era ca și cum sufletele lor eu deja conectate, ca și cum întreg universul complotase pentru a-i aduce împreună să facă un schimb de priviri. Respiră și se pierdu în albastrul infinit al ochilor săi. Îl mai văzuse o dată pe bărbatul acela plin de mister? Acela fu momentul care i-a dat viața peste cap. Și totuși, viața nu merită să fie dată peste cap ea trebuie să fie luată ca atare de fiecare pentru a-și savura tortul delicios al vieții. S-ar putea să împartă și cu alții și sa pară mai gustos… asta ar fi zis Sofia în acel moment dacă știa ce-i trece prin minte).

*

Sofia se așeză în fața ei și o privi adânc în ochi. În interiorul ființei sale, simți ca ceva nu era în regulă cu Elvira.

– Nu mai pot continua! Atât!

Elvira se ridică de pe scaun, încercând sa para mai impunătoare.

– Ce nu mai poți?

Sofia Atinse tortul cu degetul mâinii drepte, și apoi îl duse la buze, oftând de plăcere.

– Spune-ți-mi acum! Mă așteaptă un tort delicios!

– Oh, da, scuze. Începusem să visez cu ochii deschiși… mai bine spus să-mi amintesc.

– Păi, povestiți-mi și mie, vă rog, asta dacă nu sunt indiscretă…

– Oh, draga mea, dar nu-i vreun secret. L-am întâlnit în gara din Frankfurt. Îmi părea cunoscut, dar nu știam de unde să îl iau. Nu știam de unde să-l iau, dar până şi vântul ce alerga printre frunze îmi aducea aminte de el. Şi brusc imaginea lui îmi dezbrăca amintirile şi l-am văzut cuibărindu-se în pozele cu Brown şi soţia sa. La început a fost ciudat, dar apoi… am aflat că erau veri primari. Ce a urmat după acea întâlnire? Un șir lung de alte întâlniri, apoi căsătoria… Primii ani au fost delicioși, dar apoi a intervenit rutina. El a prins alte patimi… și ușor-ușor am devenit o victimă. Datorită lui Carol am decis să fug, nu merita viața asta și totuși… deși am mai avut tentative de a-mi reface viața și acum o duc chiar bine lângă Adolf, fantoma lui Hess cel de de mult mă hăituiește precum un lup înfometat.*

Și acum câștigătorii!

Mai întâi am făcut o listă cu participanții și le-am atribuit numere.Screenshot 2016-08-18 20.21.21

Apoi am intrat pe random.org și am extras… numărul 8: Miki! Felicitări! Te rog să mă contactezi pe facebook sau prin formularul de contact pentru a intra în posesia premiului tău: un exemplar din romanul Lupii trecutului cu autograful autoarei!

Screenshot 2016-08-18 20.29.11


P.S.

Unele comentarii au fost puțin modificate pentru că nu se potriveau.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s