Gânduri scrise

Ștampy – ștampiluța buclucașa

Salutare! Eu sunt Ștampy și fac parte din frumoasa familie Colop. Mama e o datieră zveltă căreia nu-i scapă nicio zi, iar tata este un înseriator strict. Eu? Eu sunt o ștampilă, pardon – o ștampiluță creată prin personalizare, la exterior sunt micuță, routndă și roșie, iar la interior sunt un congo…conglomerat de mecanisme. Scopul meu este precis: să-i aduc bucurie omulețului cel mic, Maira căreia îi place să aplice steluțele mele peste tot!

Cum decurge o zi din viața mea?

Mă trezesc dis-de-dimineață între mama și tata. Uneori ei mai au timp de relaxare în lumina ce intră tiptil printre storuri – eu, în schimb, îmi iau zborul una-două! Țop-țop pe pagini colorate de caiet sau pe foi imaculate, cum prinde Maira! Ba, uneori sunt folosită și pe post de marker oficial pentru Clubul Prințeselor. Bine, activitățile astea îmi plac la nebunie, cărui copil nu-i place să țopăie sau să se joace cu prințese! Însă mai sunt și dăți în care fac zbâârrrr! și-aterizez pe pereți, pe podele… Asta e cam dureros, vă imaginați: să te dai cu capul de toți pereții din casă nu-i așa distractiv!  Noroc că-s rezistentă! Dar genul ăsta de activități are și… Care era cuvântul acela pe care mi l-a spus mami? Re…pe Reper… rerper…cursiuni? A nu, gata? Repercursiuni!

Odată, omulețul meu m-a luat la goană prin toată casa cu scopul de a lăsa o dâră de steluțe. Credea că mămica ei va fi fericită, dar nu… n-a fred122175_redost așa! Ba chiar m-a pepdepsit – mă scuzați, pedepsit și pe mine. M-a azvârlit într-un sertar și m-a lăsat acolo, între pixuri și creioane. Bleah! Nu-mi plac nici unele, nici altele! Pixurile sunt niște fandosite cu aere de super-modele, iar creioanele niște mironosițe prefăcute. Când am văzut unde sunt am început să plâng – voiam la mami!

Pffff! Cred că am stat o veșnicie acolo! Până și plăcuța mi se uscase, iar instrumentele de scris cele fițoase tot râdeau de mine. Ba că-s mică, ba că-s grasă, ba că sunt o plângăcioasă. Când am fost scoasă de acolo, Maira țopăia de bucurie! A vrut să mă pună și pe mine să țopăi și aș fi făcut-o cu drag, dar… rămăsesem fără zvâcul acela pe care oamenii îl numesc tuș! Dar a avut Maira grijă de mine! Mi-a scos ușurel tăvița, mi-a aplicat lichidul magic, mi-a reintrodus tăvița și gata –  eram ca nouă! Mânuțele ei mici și grăsuțe erau albastre, dar avea un zâmbet laaaaaaaaaaaarg pe față!

  • Of, Maira! Nu te poți juca cu Ștampy acum! Uite, o punem aici, lângă părinții ei, că sigur îi e dor de ei și noi mergem să ne spălăm pe mânuțe. Ia uite, zici că ești Mozolici! Vrei să o mozolești pe Ștampy? Îți promit eu că nu mai pleacă! I-a spus mămica ei în timp ce mă așeza cu grijă lângă mami și tati! Ce bucurie!

Cam așa e viața mea de ștampiluță? A voastră cum e?

P.S.

Îi mulțumesc lui Illusion că a acceptat să facă o pauză din povestea ei, pentru a mă lăsa și pe mine să mă prezint în cadrul SuperBlog!

Anunțuri

11 gânduri despre „Ștampy – ștampiluța buclucașa

  1. Îmi place tare tare mult povestioara. Ștampy e simpatică și i-am dat și eu o steluță (deși ar merita mult mai multe) că m-a făcut să zâmbesc. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s