poveşti scurte/momente imaginare

Armonie

Ante-scriptum:

Dragilor, acest articol este un soi de mini-epilog la ceea ce am vrut să fie participarea mea la SuperBlog-ul din toamna asta. Din motive obiective, am renunțat la participare. Cu toate acestea, povestea trebuia încheiată. Dacă ați ajuns mai târziu pe străduță sau dacă ați uitat firul acțiunii, dați click pe link-uri.

Totul parcă s-a-ntâmplat cu viteza luminii: Dezamăgirea,  întoarcerea în țară, îndrăgostirea, călătoria,  intrarea în banal. Chestii previzibile, poate… dar nu mă așteptam la finalul telenovelistic pe care l-a avut relația noastră: o noapte, un telefon, un pub din centru vechi, el cu-o tipă și-asta a fost tot…

Și-apoi a mai fost și vizita aia a lui Bill. Ce-o fi crezut? Că mă întorc în State? Never! Locul meu e aici, în România. Aici e liniște, chiar dacă sufletul meu e o furtună. Aici mă pot privi în oglindă și pot spune: asta-s eu, Lidia. Nu am nevoie de confirmări, de întăriri.

Cred că pentru a fi în armonie cu tine, trebuie să te accepți așa cum ești. Să nu-ți reproșezi chestii fără importanță. Să nu-ți lași trecutul să te tragă în jos precum o piatră de moară.

Nu poți să-ți umpli amfora sufletului cu ură! Nu merită.

Anunțuri

3 gânduri despre „Armonie

  1. „Cred că pentru a fi în armonie cu tine, trebuie să te accepți așa cum ești. Să nu-ți reproșezi chestii fără importanță. Să nu-ți lași trecutul să te tragă în jos precum o piatră de moară.

    Nu poți să-ți umpli amfora sufletului cu ură! Nu merită.”

    Permite-mi, te rog, să comentez aceste rânduri ale tale. Ai dreptate că este necesar să te accepți așa cum ești, dar mai ales cum AI FOST pentru a putea intra în armonie cu tine, cu Sinele tău cel mai înalt. „Trebuie” e indicat să NU fie folosit (măcar nu prea des și repetitiv) pentru că are, la nivel subconștient, o conotație imperativă, obligatorie. Te simți obligat să faci ceea ce urmează după cuvântul „trebuie” și nu avem plăcere să faci chestii din obligație, de aia ne și vine greu să facem un lucru sau o acțiune sub imperiul obligativității sau îl facem prost. Este mai bine spus Imi doresc, Aleg să mă accept așa cum sunt, cu luminile și umbrele mele. Toți avem umbre și, în mod ciudat dar hilar, umbrele multora sunt identice. Să lăsam umbrele, latura întunecată să existe și ele, căci acceptându-le ele își vor pierde puterea asupra noastră, într-un final.
    Să nu-ți reproșezi nimic ! Nu doar chestii fără importanță. A-ți reproșa este egal cu a te judeca. Să-ți accepți trecutul, ca să poți trăi prezentul, să nu mai judeci trecutul pentru că nu are rost să-ți judeci acțiunile trecute cu mintea de acum. Dacă nu ai fi făcut greșeli, nu ai fi învățat din ele și mintea ta nu ar fi evoluat. Această acțiune distructivă mulți o înlesnesc și perpetuează, judecând la alții ceva ce ei înșiși au făptuit cândva (ex. părinții au comis cândva păcate ale adolescenței și totuși acum înfierează același comportament avut de copilul lor) . De fapt, se judecă pe ei înșiși, nu pe oamenii din jur. Fii blândă și dulce tu cu tine, în primă instanță, ca să poată fi propagat acest feeling și în exteriorul tău și lumea să te perceapă echilibrat, împăcat cu tine, asumat.
    URA este sentimentul care distruge tot, împreuna cu invidia, judecata, prejudecata, frica de părerea celorlalți. E clar că nu merită nici să te gândești să nutrești vreunul dintre aceste sentimente, pentru că, în afara faptului că nu faci un bine celui față de care simți ură, nu-și faci ție vreun favor că menții în amfora sufletului o energie care doar te consumă.

    Sărbători cu pace în suflete și zâmbet în priviri !! Te îmbrățișez cu drag !

    1. Buna, iti impartasesc opinia. Insa, asa cum am mentionat inca de la inceput, acets articol este parte dintr-o poveste, o ficitune. Pe blog am mai multe povesti care nu au legatura cu viata mea, aici pur si simplu am intrat in pielea unui personaj. Sarbatori fericite!

      1. Nu e important dacă au sau nu legătură cu viața ta reală articolele scrise. Tot ceea ce scrii, spui, gândești are legătură cu tine și se răsfrânge cumva asupra ta, pentru că ai sau îți creezi convingeri subconștiente, indiferent că scrii realități sau fantezii. Mi-a făcut plăcere să împărtășesc din lecțiile mele învățate cu tine și cititorii blogului tău. Baftă cu SuperBlog!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s