Amintiri blogosferice · Jurnal · Jurnal de scris · La plimbare pe străduţă

Şase ani pe străduţă

Azi se împlinesc șase ani de când am trecut prin portalul wordpressian, am traversat căi lactee infinite, și am fost bombardată de culori și lumină pentru ca, într-un final, să aterizez aici – pe străduța aceasta de iluzii și cuvinte…

Șase ani de când scriu – la început mai timid, apoi tot mai vizibil datorită oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut în periplurile mele inter- și extra- blogosferice. Au fost ani frumoși în care am descoperit că totul e cu putință, chiar dacă uneori mai primești și critici.

Cum de a trecut atât de mult timp peste străduța asta? Mi se pare incredibil și realizez că mare parte din motivul longevității sale sunteți voi, cei care ați rămas alături de mine chiar dacă poate v-am și dezamăgit uneori…

Șase ani? Vă vine să credeți? Vă mulțumesc pentru tot și mai ales pentru că sunteți voi, altfel străduța nu ar fi ceea ce este azi! Și, în semn de mulțumire, pe final de an m-am gândit să vă fac cadou o serie de articole mai vechi care v-au încântat cu siguranță  (primul va apărea în această seară și articolele vor continua până pe 30.12).

P.S.

Nu-i așa că nici vouă nu vă vine să credeți că au trecut șase ani?

Anunțuri

41 de gânduri despre „Şase ani pe străduţă

  1. Straduta s-a transformat! Straduta este mai circulata, locuitorii ei mai atenti la detalii, iar vizitatorii ei mai fascinati de atmosfera! Iluziile sunt uneori vise, alteori planuri, iar uneori visele si planurile s-au concretizat in crampeie de realitate. Asta se intampla cand timpul se dilata sau se contracta aici pe straduta, iar tu ne spuneai apoi ce s-a mai intamplat in aceste bucle temporale care te-au tinut departe de straduta. Ziua e forfota pe straduta, iar luminile ei feerice atrag noaptea romanticii. Straduta iluziilor este deja o strada cu cod postal, nu doar o straduta oarecare dintr-un colt de harta!
    La multi ani blogosferici!

    1. Mulțumesc pentru toate cuvintele frumoase, pentru „potrivelile” muzicale de excepție, pentru susținere și pentru descrierea asta minunată! Sper să nu vă dezamăgesc!

      1. A propos de potriveli muzicale, pentru ca sunt nocturn, pentru ca imi place Van „The Man”, pentru ca Moondance are un clip cu o hoinareala pe strazi cu cod postal, iar filmarea creeaza tot felul de iluzii (optice), vin aici cu aceasta propunere:

          1. Ma bucur! Cu mare placere!
            La una din vizionari, am avut senzatia ca recunosc una dintre acele strazi filmate noaptea. Urmarind mai atent clipul, mi-am dat seama ca filmarea a fost facuta la Viena. 🙂 (Ca tot vorbeam de detaliile de pe Straduta!)

        1. Eh… am primit un comentariu la un text scris de mine (nu aici, dar scris în același stil)… text care, recunosc, nu era cel mai reușit având în vedere și împrejurările în care l-am scris, dar nu cred că trebuia „premiat” cu titlul „delir cretin” 😆 chestia asta mă amuză, mă enervează, dar mă și pune pe gânduri – maybe I’m not that good after all, dar nu mă las bătută!

          1. Am vrut sa incep comentariul anterior cu… „Eh…”!!! Dar nu am vrut sa fie interpretat altfel decat scrisesem, asa ca l-am sters pe „Eh…” si am reformulat!
            Comentariile acelea afecteaza pentru ca avem impresia ca ar trebui sa conteze! E vorba de invidie!
            „Delir cretin”… Delir cretin are o oarecare muzicalitate, un fel de rima… Delir cretin ar putea fi un titlu de blog, un blog in care anomaliile ce ne inconjoara sa ocupe locurile cele mai bune, prin locuri gandindu-ma la postari. Ar fi un blog tip semnal de alarma!
            Don’t worry, be happy! (vorba cantecului!)

            1. Oh, dar ce idee bună 🙂 dacă aveam mai mult timp, sigur mă apucam de așa o aventură blogosferică 😀 Cum am zis, eu merg înainte (încăpățânare de berbec 😀 😀 😀 )

              1. Citit, remarcat, raspuns. Acolo erau doar doua prenume si nici macar un nume! Nu are rost sa bagi in seama un astfel de comentariu! In plus, il poti sterge! Ai aceasta posibilitate ca administrator! 🙂

                1. Prima data a bagat, apoi am inceput sa rad… probabil ca intr-un fel mi-am atins scopul pentru ca asta e si ideea povestii oarecum: o fashionista culta, dar cu multe probleme… Insa unii nu cred ca au imaginatie suficienta, de aia nici nu am raspuns!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s