Biblioteca de pe Străduţă · Cafeneaua Soarelui · Dezbaterea de Vineri · La plimbare pe străduţă

Aprovizionarea cu literatură română – o nouă formă de colecționare compulsivă?

Mi-am propus ca anul acesta să scriu mai mult despre cărți: cel puțin o dată pe săptămână. Pentru primul articol am ales un subiect ce s-a tot discutat și para-discutat în această săptămână. Poate nu sunt cea mai în măsură de a scrie despre acest lucru având în vedere că și eu am niște recenzii restante, dar sunt parțial motivată (cred! și sper ca prietenele autoare să înțeleagă) de faptul că laptopul meu a decedat și cu el s-a dus și tot ce aveam eu schițat – eu lucrez articolele cu mult înainte de a le publica (bad idea… se pare). Acum muncesc din greu să ajung la zi atât cu recenziile, cât și cu Astrid (rescrisul din memorie mă solicită cam mult).

În fine, nu vreau să vorbim acum nici despre laptopul meu sau despre jobul meu (și așa a venit weekend-ul, deci să nu mai aud!). Dacă nu aveți Facebook sau nu prea sunteți la curent cu subiectele care zboară prin social media, probabil nu ați auzit de discuțiile care se poartă despre blogurile de literatură apărute ca ciupercile după ploaie… și nu orice fel de ciuperci, ci din acelea mai de fițe.

Sunt persoane care cred că scriitorii (săracii) duc lipsă de promovare și se oferă să le scrie recenzii în schimbul unui exemplar.  Da, e o reclamă bună… și totuși! Cum să-i ceri unui scriitor o carte gratis când tu ai un blog nou / plin cu greșeli (indiferent de natura lor: gramaticale, confuzii penibile, etc.) / faci niște recenzii care numai asta nu sunt? Sunt destul de multe bloguri de literatură de calitate și, în mod sigur, autorii deja au baza lor de date… iar dacă nu ești, înainte să ceri ceva gratis asigură-te că îi poți oferi ceva în plus față de ceilalți sau că te poți ridica la nivelul celorlalte (măcar). Crede-mă, vei fi analizat(ă) la sânge – ce mamă și-ar lăsa copilul singur cu niște străini? (cam așa e și cu o carte).

Oricum, dacă vrei să ajuți un autor poți face ceva mai mult decât să-i ceri o carte pentru o recenzie – cumpără-o!!! Așa îți arăți respectul pentru munca sa care, crede-mă, e ENORMĂ! O carte nu se scrie bătând din palme (cel puțin nu o carte bună, dar asta e altă poveste), deci arată puțină considerație! Sigur, e o cheltuială, dar nu cred că prețul este atât de mare încât să nu-ți poți permite (și librăriile on-line au tot timpul oferte tentante).

Eu, rareori primesc cărți tocmai pentru că îi apreciez pe acești oameni minunați – prefer să mi le achiziționez eu și să le fac o surpriză (și, judecând după numărul de recenzii pe care îl am de scris – vor urma multe surprize). Nu știi de unde? Iată câteva sugestii: libris.ro, elefant.ro, librex.ro, quantumpublishers.ro și lista poate continua. Și nu dispera dacă nu ești pe banii tăi, părinții vor fi încântați că le ceri bani pentru cărți și nu pentru eu mai știu ce gadget-uri sau blugi rupți!

Sincer, mi se pare o deja o boală să tot stai să ceri cărți – știți, cum sunt emisiunile acelea cu colecționari de la TV! Întotdeauna am încurajat lectura și literatura română contemporană, dar să cerșești cărți moca doar pentru că ai văzut că se poate și e cool să ai blog de carte când tu habar nu ai să scrii sau cu ce se mănâncă un blog – e prea de tot!

Dar ce mă mir? Românului îi plac chestiile gratuite, poate la următoarele alegeri vor da cărți în loc de găleți (deși nu cred că scopul politicienilor este culturalizarea poporului, dar putem visa…).

Comportându-te așa nu-ți faci o reclamă frumoasă și, mai rău, îi bagi și pe alții în aceeași oală cu tine (atrăgând, poate, tot felul de comentarii nu tocmai frumoase la dresa ta din această cauză). Un blogger adevărat ține la imaginea sa!

P.S.

Acest articol nu face referire la bloggerii literari consacrați care au colaborări cu autori / edituri – nu cred că ei practică cerșitul agresiv de cărți (cel puțin cei pe care îi cunosc clar nu!).

P.P.S

Voi ce credeți despre acest fenomen? Cine greșește aici: autorul sau cel care cere? Au dreptate autorii să reacționeze?

Anunțuri

36 de gânduri despre „Aprovizionarea cu literatură română – o nouă formă de colecționare compulsivă?

  1. Hmm, mi se pare aiurea sa ceri carti de la autori ca sa scrii depsre ele. Pe de alta parte, pe mine ma deranjeaza foarte tare ca sunt bloggeri care scriu despre carti cu multe si impardonabile greseli gramaticale, ortografice, de exprimare, etc. Daca nu te pricepi sa scrii corect, de ce te apuci de un blog despre carti? E ca si sum m-as apuca eu sa scriu despre pescuit, de exemplu.

        1. A, avut o perioada când voiam să nu mai scriu despre cărți… prea mulți copii care văd asta ca un soi de teren de joacă unde pot face figuri (la propriu și la figurat)

  2. Eu îți spun sincer și cu mâna pe inimă (chiar dacă sun-a pleonasm) că mie mi-e rușine. Mi-a fost rușine să particip și la concursuri (de cărți- singurele la care particip) până acum ceva timp și încă îmi e. Și când am participat la tine mi-a luat muuult să mă pornesc. Nu aș aborda niciodată un autor să cer cărți în schimbul a ceva. Ferească Dumnezeu!

    1. Cu concursurile e altă poveste, de aceea nu fac concursuri pe facebook. Le prefer pe cele de pe blog pentru că aici publicul participant (cum a sunat asta 😆 ) e ceva mai select și rar permit înscrierea celor care nu au interacționat cu blogul înainte (concursurile mele sunt un fel de apreciere și de apropiere de cititorii mei, atât!). Şi din motivul pe care tocmai l-am scris în paranteză, m-am bucurat tare mult că ai participat 😀 Nu-mi plac concursurile unde se înscriu toți la grămadă (ba mai ești pus să dai și tag), prefer concursurile cu participanți mai puțini, dar unde sunt sigură că pe oricine aș alege îi trimit premiul cu drag!

  3. Buna! Luna trecuta am acceptat o oferta de colaborare primita de la o editura. Lansarea blogului in 2015 avea loc mai mult din terapie si din pasiunea pentru lectura si povesti de viata. Nu m-am gandit atunci nici macar o clipa ca unii fac bani sau chiar obtin carti gratis pe seama unui blog. Dar timpul a trecut si am fost uimita cand am constatat ca da, e la moda sa primesti carti gratis pentru recenzii. Cand am fost abordata de cei de la editura m-am simtit onorata si am considerat ca mi se face un compliment (presupunand ca inainte de a mi se propune asa ceva au citit si observat ce si cum scriu). Personal consider ca site-uri cu reduceri exorbitante (gen elefant), de pe care recunosc ca mi-am comandat carti, nu ar trebui sa existe. Probabil din dorinta de a vinde, editurile accepta si astfel de promovari. Dar cum sa ajuti editura si, implicit autorul, cand iei cartea cu mai putin de juma’ de pret din alta parte? Dar nu despre asta era vorba. Vreau sa subliniez ca inainte de a accepta oferta de colaborare eu am transmis clar ce fel de articole fac pentru blog si care sunt limitele mele. Am vrut sa fiu cinstita, constienta de faptul ca nu sunt un critic literar in adevaratul sens al cuvantului. Am acceptat sa primesc cartile pentru ca efectiv nu imi permit intotdeauna sa le cumpar (fie ele si la super reduceri, caci nu o sa fac o comanda de doar 10 lei niciodata). Nu cred ca trebuie blamat cel care accepta, de moment ce respectivii care ofera sunt constienti de produsul final si efectele lui. Eu am incercat permanent sa fiu originala in prezentari si sa ofer, dupa cum spuneai, ceva pe masura! De aceea am si precizat permanent ca nu fac niciodata recenzii pe blog. Eu am fost corecta si mentinerea colaborarii nu depinde doar de mine. Consider ca editurile sau autorii nemultumiti ar trebui sa inceteze legatura politicos, atunci cand sunt dezamagiti, pentru ca nu toti scriu bine sau frumos. Pentru mine blogul ramane terapie, asa ca voi continua ceea ce fac. Dar cred ca oferirea gratuita de carti pentru recenzii celor care nu merita pe deplin tine de prestigiul autorului/ editurii, de imaginea lor si ca nerusinarea unora de a le obtine in mod insistent ar trebui retezata tocmai de cei care sunt principalii beneficiari ai articolelor! Diana, ai scris un articol in care ai pus punctul pe i. Mi-a placut!

    1. Problema nu sunt cei care sunt contactați de edituri / autori pentru a li se oferi cărți (cum ești tu, cum sunt eu și alții ca noi). Problema, din câte am citit (că altceva nu am avut ce face azi când nu mi se încărca un program la muncă) sunt cei care cer cărți autorilor într-un mod insistent (sau pot spune chiar stresant?) doar pentru că au văzut că se poate. Ce nu îmi place, cum i-am spus și Dorinei mai sus, e că din cauza unora suntem și noi – cei care ne facem treaba (sau încercăm să ne-o facem) băgați în aceeași oală. Nu-i corect! P.S. Am menționat ideea cumpărării unei cărți ca principiu, eu nu prea cumpăr de pe site-uri, am librăria mea micuță unde mă duc 🙂 P.P.S Mulțumesc 🙂

  4. Ce pot spune… Este culmea nesimțirii! Nu stăpânești limba romană, nu ai un cv al blogului care sa te recomande – si aici mă refer la o activitate anterioară in domeniu, dar ai tupeul sa ceri…
    Nu știu pana unde mai pot ajunge.
    Acum nu zic ca eu nu am întrebat de o eventuala colaborare sau nu am cerut o carte la recenzie. Dar atât! Am pus o întrebare si am așteptat un răspuns. Si am acceptat respectivul răspuns fie ca a fost pozitiv sau negativ.
    Pe de alta parte, ai dreptate: nu mi-a plăcut eticheta care a fost pusa bloggerilor… si mi-ar fi plăcut o mai mare transparență… Se putea nominaliza, deoarece toți mai facem greșeli in textele si recenziile sau impresiile noastre.

    1. Chestia asta cu cerutul in prostie e un indicator al educatiei primite… si eu as fi preferat sa se faca o nominalizare sau sa explice intr-un mod in care sa nu-i implice pe toti pentru ca, asa cum ai spus si tu, suntem oameni si e normal sa ne scape cate o greseala…

  5. O alta experiența neplăcuta este sa vezi cum un cititor își permite sa jignească munca unui autor si implicit si pe acesta pentru ca respectiva carte nu i-a plăcut….
    Eu personal, nu mi-as permite asa ceva. In primul rând, deoarece consider ca munca depusă de autor pentru a scrie o carte este imensa si merita respectul meu pentru ceea ce face. Chiar dacă respectiva creație nu rezonează cu mine…

  6. Un motiv pentru care nu cer cărți e fiindcă există probabilitatea ca acea scriere să nu-mi fie tocmai pe plac și mi se pare „peste puterile mele” să scriu o recenzie negativă după ce am primit cartea de la scriitor. Și când le primesc de la edituri am reticente în limbaj. Mi s-a întâmplat să nu-mi placă prea mult o carte și totuși să scot în evidență aspectele bune din respect pentru acea editură. Poate o să spui ca greșesc…
    Dar prefer să-mi cumpăr singură cărțile, să le aleg singură pe cele despre care am o opinie complexă, care au trezit ceva în mine.

    1. În primul rând, bun venit pe străduță! Dimpotrivă, te înțeleg perfect 🙂 în astfel de cazuri cea mai bună soluție e o recenzie neutră în care să scrii și despre plusuri și despre minusuri… eu, de fel, nu scriu lucruri negative despre o carte fie ea primită sau cumpărată pentru că sunt sigură că există un public pentru fiecare 🙂 Și eu prefer să-mi cumpăr singură cărțile 🙂

  7. Mi se pare super aiurea sa ceri carti de la autori, pentru ca scrii despre cartea lor, ce sa mai zic, ca poate nici nu castiga nimic cu articolul tau.E un semn de respect si nu numai, e ceva frumos sa cumperi cartea unui autor, vorba ta, sa-i faci o surpriza placuta.Inca o chestie, ce tare ar fi sa de-a carti in loc de galeti :))

    1. Bine punctat: cu ce se aleg ei dupa articolul tau? Daca ai deja o baza de cititori se aleg cu un gram de reclama, dar in rest… 😁 Referitor la carti oferite in loc de galeti: nu au tupeu sa faca asta😂

  8. Am ratat scandalul, nu ştiu cine ce dar nu contează, ideea e importantă. Cumpărând o carte= respect față de munca omului.
    Chiar cere cineva cărți aşa sau s-a iscat aiurea un scandal de la cineva nemulțumit de o recenzie?

    1. O daaa … cer sa stii! Si macar de-ar avea un blog de calitate, aseara am citit un articol din care am aflat in sfarsit ca Tolstoi a scris Mandrie si prejudecata!

      1. 😯 Tu vorbeşti serios? Este un blog din ăsta despre cărţi pe care scrie aşa ceva??? Doamne!
        Bănuiesc că un autor poate refuza o recenzie, nu? Adică dacă eu îi cer lui x o carte să fac recenzia, el, citind blogul meu, poate spune „nu”, nu?
        Măi, eu înţeleg ca un autor care lansează prima carte, dacă vrea publicitate şi apelează la un blog extra-mega-arhi cunoscut, să ofere el cartea. Că na, el are avantaje. Dar aşa… să îi fie cerută cartea, e cam nasol.

        1. Dacă nu citeam, nu credeam… și erau și niște exprimări ciudate, și mie îmi mai scapă o literă, o virgulă, o greșeluță mică – dar citeam și mă cruceam! Autorii pot refuza, dar unii devin insistenți – ba chiar cer și mai multe cărți…

          1. M-ai lăsat paf. Păi, hai să mă apuc şi eu să scriu despre maşini în condiţiile în care, pentru mine, maşinile sunt albe, negre, albastre etc. Aşa le diferenţiez 😀
            Şi cer şi eu câte una pe lună să o testez şi să scriu despre.

  9. Uite ca acesta este un subiect care m-a enervat la maxim.
    Asa zisul scandal a pornit dupa ce acel grup de 5 (oare atatea erau sau memoria ma lasa?!?) a inceput sa agaseze autoarele, reprezentantii editurilor etc.
    Autoarele au postat pe fb si au comentat acest aspect fara a da nume, link etc.
    Acest lucru a adus suparari in randul multor bloggeri care nu cer, nu abordeaza pe nimeni si isi vad de treburile lor.
    Eu inteleg frustrarile multora, dar de aici s-a ajuns la jigniri aiurea nu doar aduse blogurilor (din cate am citit eu, doar Oana a specificat ca nu se refera la bloggerii cu care colaboreaza si pe care ii respecta; nu am idee daca au mai existat postari similare pentru ca mi-am pierdut rabdarea si am avut alte probleme de rezolvat), ci au aparut aluzii la adresa editurilor, jigniri aduse autoarelor s.a.m.d
    A cam degenerat situatia si acest lucru m-a lasat cu un gust amar.
    Stiu ca eu nu cer carti si nu abordez autoare, dimpotriva cumpar cartile si public recenzii asa cum consider eu, am anumite colaborari cu edituri sau librarii online, dar acele postari chiar m-au deranjat.
    Nu pentru ca m-as fi simtit atacata (ma stiu cu constiinta impacata), ci pentru ca s-a creat o mare chestie „inteligenta” in urma careia oamenii/cititorii au ramas cu impresia ca bloggerii in general sunt niste….cersetori!
    Si uite pesta asta nu pot sa trec!
    Daca un grup de x fetiscane procedeaza in acest mod, nu inseamna ca trebuie pus la zid o multime. Ele nu ne reprezinta, ele nu sunt bloggerite in sensul clar al cuvantului, ci niste fetite dornice sa puna mana pe ceva…nu conteaza pe ce!
    (Sa se inteleaga cum se doreste afirmatia de mai sus!)
    Referitor la carti….ca si tine, am multe carti care asteapta sa fie citite (momentan sunt 15 carti in format clasic si inca 40 in format electronic de pe amazon) si despre care sper sa am timp sa scriu pe blog cat mai curand.
    Am ales sa nu citesc doar autori romani, ci si straini pentru ca am observat ca unele stiluri sunt copiate si as prefera sa stiu cine, ce si cum.
    Am decis sa testez un alt tip de recenzare a cartilor. Sa vedem daca ii ajuta mai mult pe cititori sa decida daca vor sa dea banii pe o carte sau nu.
    Daca iti spun ca intentionez sa mai cumpar inca pe atatea carti saptamana viitoare, vei spune ca sunt nebuna.
    Nici eu nu stiu cand le voi citi.
    Anul trecut am citit enorm de mult folosind kindle-ul.
    In format clasic citesc mai greu pentru ca nu am cum sa folosesc lumina pe parcursul noptii.
    Scuze ca am postat un comentariu asa lung…cand este vorba de carti, uit cand sa ma opresc 😀
    p.s.: abia astept sa aflu ce carti recomanzi

    1. Uite un comentariu in care ma regasesc!!! Asa cum i-am spus si lui Theo, multi oameni generalizeaza si nu imi place sa fiu bagata in aceeasi oala cu niste pustoaice care au impresia ca stiu ce-i ala blog (asta e unul din motivele pentru care, sincer, am renuntat si la o colaborare in care investisem timp si suflet)… pur si simplu sunt muuuuuulti copii razgaiati care-si dau aere de mari cunoscatori (sunt rea?). Eu anul trecut am primit carti de la 2 scriitoare si nu pentru ca as fi cerut, ci fiindca ele m-au ales sa scriu despre ele, recunosc ca nu sunt poate alegerea cea mai buna pentru ca nu mereu am timp (intre o pagina si alta mai am si altele de facut), dar nu am cerut vreodata vreo carte si nu cred ca am articole in genul celui pe care l-am citit saptamana trecuta din care am aflat ca Tolstoi a scris Mandrie si prejudecata! Nici eu nu citesc doar autori romani, motivul e tot acelasi 🙂 Si lista mea de lectura e tot mai mare si timpul tot mai scurt, noroc ca am un kindle sa imi sara im ajutor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s