Fetele de la bar · poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Una din nopțile Sofiei (short story)

Sofia, noaptea, nu mai pare atât de estică. O mare de lumini îmbracă toate clădirile în așa fel încât îmi amintește oarecum de Paris și de nopțile în care îi bântuiam străzile pline și-atunci de turiști. Preferatul meu pe-atunci era Cartierul Latin cu străduțele lui strâmte, baruri cochete din care răsuna muzica live, studenți care stăteau pe asfalt în jurul Pantheonului bând bere parcă făcându-le în ciudă celor ce zac acolo: Voltaire, Hugo, Zola, Dumas, Saint-Exupéry și alți monștri sacri făuritori ai lumii pe care o cunoaștem azi…

Însă Sofia are ceva ce nici măcar Parisul nu are: o străduță strâmtă cu nume greu de pronunțat situată dincolo de tumultul centrului. Acolo se află un bar semi-obscur, e drept, cu un nume iarăși – cam greu de pronunțat. De cum intri ești întâmpinat de fum și de un tip grăsuț pe nume Zvezdelin care o să vrea să-ți vândă niște țigări pe care mai bine nu ai pune gura, asta dacă nu vrei să-ți pierzi mințile! Bine, eu vin aici să îmi pierd mințile, dar nu dând banii pe prostiile alea. Eu am venit aici pentru Sofia (să fie încarnarea ei?) – o frumusețe din Varna, pe jumătate româncă, cu ochi de smarald și păr de culoarea spicelor de grâu. Fata asta subțirică are un glas divin, cât din tot sufletul și din toată materia ei. Parcă face vrăji cu glasul acela, îți intră în celule și-ți gâdilă mitocondriile.

 În seara asta când mult cunoscutul I will survive mai bine decât Gloria Gaynor și Diana Ross la un loc.

And so you’re back
From outer space
I just walked in to find you here with that sad look upon your face*.

Aș vrea să-m imaginez că îmi cântă doar mie, dar nu am eu norocul de a fi dezamăgit-o. Noroc? Să fii cu o femeie ca asta e chiar un noroc, chiar dacă se termină…

Și-a cântat toată noaptea trecând de la piese devenite clasice la piese mai noi… toate însă de despărțire, de parcă încerca să-și exorcizeze un demon ce nu voia să-i iasă din inimă. După terminare a privit tăcută publicul, privirea ei era mată, lipsită de toată sclipirea pe care mi-o aminteam și zâmbetul se vedea că era schițat atent. Privea spre colțul unde Zvezdelin și barmanul se retrăseseră. A ieșit din scenă tăcută și grăbită. Mi-am terminat paharul de whiskey și, cum nu mă mai interesa nimic, am plecat și eu.

Afară era un frig din ăla tăios. Nu mai era nimeni pe drum decât o siluetă subțire, îmbrăcată în negru, cu părul prins în coc ce privea spre stradă. Luminile o făceau să pară și mai fascinantă, dar abia după ce m-am apropiat mi-am dat seama că era chiar ea: Sofia. Frigul îi brăzda atât de tare fața încât îi dăduse o lacrimă… sau oare plângea? Nu mă pricep la chestii din astea. Mi-am făcut curaj și am felicitat-o în engleză. Ea mi-a spus un „thank you” însoțit de același zâmbet de mai devreme. Asta nu mai era fata radiantă pe care o țineam eu minte, era o umbră a ei.

  • Așteptați un taxi? Doriți să ajungeți undeva? Mașina mea este în apropiere…
  • Nu… mă gândeam doar… vreau să mă plimb.
  • Singură, pe frigul ăsta?
  • Da, nu sunt o companie prea bună în perioada asta…
  • Pot să vă însoțesc?
  • Dacă nu vorbiți… da! Vă mulțumesc că mă apreciați, nu vreau să par o… ciudată… dar chiar nu pot…
  • Înțeleg… o să vă țin doar companie… o companie tăcută.

Am urmat-o tăcut. Nici nu mai știu pe unde mergeam. Eram fascinat de felul în care toate luminile felinarelor îi luminau trăsăturile frumoase. Uitasem de tot. În cele din urmă ne-am oprit în fața catedralei Saint Alexandar Nevski – o clădire imensă care, în mod normal, îmi impunea un soi de liniște interioară, de pace și alte bazaconii sfinte, dar cu Sofia lângă mine gândurile mele erau ceva mai lumești.

  • Mulțumesc, mi-a spus ea privind catedrala. Mulțumesc pentru liniște… știu că nu a fost frumos din partea mea, dar chiar nu sunt în ce mai bună dispoziție și nu vreau să vă stric părerea despre mine.
  • Și ce te face să crezi că mi-ai fi stricat-o? Sincer, cred că sunteți una din persoanele care orice ar face tot simpatică mi-ar rămâne!
  • Pe bune?
  • Normal!

Și așa am început să vorbim. La un moment dat am văzut cum s-a cuprins cu brațele așa că am luat-o între ale mele. Un impuls care mi-a adus multe puncte căci ea și-a ridicat fețisoara mică și înroșită și m-a sărutat, buzele ei erau cele mai moi și gura ei era cea mai dulce. Ce s-a întâmplat apoi e un soi de… nu știu ce… Îmi amintesc că am ajuns înapoi la hotel și am servit-o cu un pahar de Asti Martini (asta găsisem eu mai bun în minibar-ul din cameră). Ea s-a întins pe pat și am admirat cum rochița neagră îi sublinia toate curbele, a început să cânte:

I have never dreamed it
Have you ever dreamed a night like this
I cannot believe it
I may never see a night like this**

M-am apropiat și ea s-a cuibărit la pieptul meu. Am cuprins-o cu o mână și am început să-i studiez unduirile până când ne-am împletit de tot și eram despărțiți doar de o fină barieră de piele. Apoi, știu doar că vibram sub unduirile ei, devenisem un soi de nimic, dar un nimic împlinit și, când vedea că mă apropii de a atinge sublimul, se oprea și mai sorbea din Asti Martini și apoi îmi zâmbea. Atât…

M-am trezit în jurul prânzului singur. Mi-am luat hainele de pe jos și nu mi-a luat mult să realizez că pe noptieră aveam portofelul însă ceva lipsea cu desăvârșire din el: banii! În locul lor era un bilețel scris în limba engleză:

Thank you! S.

Note

*Și-acum te-ai întors / din spațiul cosmic / doar ce-am intrat și te-am găsit cu mutra aia tristă… (versuri din I Will Survive, Gloria Gaynor)

*Niciodată n-am visat… / Ai visat vreodată la o noapte ca asta / Nu-mi vine să cred / E posibil să nu mai văd vreo noapte ca asta (versuri din A Night Like This, Caro Emerald)

Anunțuri

9 gânduri despre „Una din nopțile Sofiei (short story)

  1. „Iți intră în celule și-ți gâdilă mitocondriile” este o metaforă, după părerea mea, reușită, foarte plastică. Mi-a plăcut povestea, deși finalul m-a frapat. Sofia este o hoață sau banii i se cuveneau pentru că se prostituează ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s