Inspirație la feminin (serial) · La feminin · La plimbare pe străduţă

Ce bine că sunt femeie

Sunt femeie. Am zile în care aș vrea ca singurul meu moment de cumpănă să fie cele cel puțin cinci minute pe care le pierd în fața șifonierului gândindu-mă că nu am ce purta și singurul meu regret să fie că am ales tocurile în detrimentul balerinilor când știam că am prea multe de făcut… Dar lucrurile nu pot fi atât de simple, în viața unei femei a secolului XXI nu e loc pentru banalități și programe prestabilite. Vade retro satana*,  unde ne credem aici?

Până nu trec toate prin mâna mea (de preferat de mai multe ori) parcă nu mă simt bine. Cum altfel să mă asigur că sunt la locul lor? Cum altfel să știu că sunt făcute bine?

Dacă nu iau eu decizia corectă cine s-o ia?

Dacă nu administrez eu bugetul familiei, ce s-ar alege de el?

Cine-i cheful de 12 stele Michelin al familiei?

Și câte și mai câte trebuie să înfrunt eu mai ceva ca un bărbat pentru că, vorba cântecului ăla răsuflat, dacă nu eu atunci cine?

Ah, și să nu uităm, trebuie să am forța unui wrestler, dar să arăt ca un model – pentru că, nu-i așa, sunt un exponent al sexului frumos.

Și totuși, ce bine că sunt femeie! În mine se încolțește viața și pot simți cum înflorește, treptat, mai întâi mai încet apoi cu mici bătăi… tot mai mult și tot mai mult, până-ajung să mă mir și eu de ce-am reușit să creez doar din iubire.

Ce bine că sunt femeie! C-un zâmbet pot rezolva atât de multe probleme de la o banală deschidere de ușă sau schimbatul unui bec până la reparatul motorului mașinii de spălat.

Ce bine că sunt femeie! Mă pot reinventa doar c-un ruj, niște tuș și niște tocuri noi.

Ce bine că sunt femeie! Îmi permit să nu știu ce-i aia o curea de distribuție sau că rolul ei este de a „ sincroniza rotaţia arborelui cotit, pus în mişcare de pistoane, cu cea a arborelui cu came”** Îmi permit să-mi exprim sentimentele indiferent de natura lor, să port roz fără ca asta să mire pe cineva, pot să-mi țin prietena cea mai bună de mână și nimeni nu ne-ar crede pe invers.

Îmi permit și pot orice, cu excepția luxului de a fi slabă (psihic vorbind). Acum dacă te naști femeie, primești automat și costumul de amazoană urbană!

Ce bine că sunt femeie!

*Piei de aici satană

**sursa text: Scientia.ro

Anunțuri

22 de gânduri despre „Ce bine că sunt femeie

    1. Oricum eu cred că femeile sunt mai puternice și decât un wrestler 🙂 și în același timp pot fi fragile la interior (ce contrast, nu? cine ne-o înțelege? e un vacarm în noi). Indiferent de cum arată.

  1. Ce bine ar fi daca am fi Oameni autentici,dincolo de apartenenta sexuala,sa ne (re)cunoastem identitatea,valorile si locul în familie si societate,în ascultare de Cel Ce Este Creatorul si IUBIREA ABSOLUTA ! Atunci n-ar mai fi nici un rau pe Terra ! 🙂

  2. Mereu am spus că aș dormi purtând tocuri și ruj roșu, atât de mult îmi plac, dar sunt mândră când știu că sunt mai eficientă decât al meu soț în lucruri care țin de forță, doar că eu folosesc logica și simplific lucrurile. Mereu m-am bucurat că sunt femeie, căci mi-am purtat feminitatea lejer, știind ce armă de preț am. Iar tu ai scris ..atat de frumos, cât să nu …uit o vreme ce bine e…că sunt femeie! Te pup, Diana!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s