Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

După ce te-am pierdut

Multă vreme m-am ferit de cartea După ce te-am pierdut. De ce? Acum câțiva ani când am citit Me Before You am suferit un soi de traumă, a trebuit să îmi iau o pauză până m-am reapucat de citit. Apoi… mi-am înnebunit toți cititorii fideli cu cartea asta, o recomandam tuturor deși ea nici măcar nu era tradusă în română pe atunci.

Nu știu cum este varianta în română a cărții, dar versiunea originală e excepțională. Poate de aceea nu mai simțeam nevoia unei continuări. Preferam să mi-o imaginez pe Lou ducând o viață boemă în Paris, așa că am ridicat o sprânceană în 2015 când cei de la Penguin Books au anunțat bomba: la cererea cititorilor Jojo Moyes va continua povestea Louisei titlul noii cărți fiind, evident, After you.

Tocmai am terminat de citit După ce te-am pierdut și, sincer, tot mi se pare că aș fi preferat ca povestea să rămână acolo, îmi plăcea s-o știu pe Louisa Clark străbătând străzile Parisului în ținutele ei eclectice. Și totuși…  nu pot nega: îmi era dor de zăpăcita în colanți vărgați.

La 18 luni de la moartea lui Will, Lou este exact cum mă așteptam: tristă. Amintirea lui e încă vie în ea, dar (cel puțin mie mi se pare că) l-a trădat. A pierdut cursul la care se înscrisese și lucrează într-un pub cu temă irlandeză din aeroport. Lou asta, de la începutul cărții, pare doar o umbră a celei care a fost. Dar mai poți rămâne întreg după ce îl pierzi pe cel care dă sens existenței tale? Cam asta e singura ei scuză.

Totuși lucrurile nu rămân așa pentru mult timp. O căzătură zdravănă de pe terasă îi zdruncină tot – inclusiv viața. Așa ajunge să îl cunoască pe Sam de la Ambulanță care veți vedea voi care-i treaba cu el. dupa-ce-te-am-pierdut_1_fullsizeÎnsă tipul cel nou și incredibil de atrăgător (ups!) nu e singura persoană cu care Lou face cunoștință: ea se înscrie și la un grup de sprijin unde întâlnește alți oameni care se luptă cu amintirile oamenilor dragi pe care i-au pierdut definitiv și, lucrul pe care nimeni nu-l aștepta, într-o seară îi bate la ușă o fată care… (la fel, tot voi trebuie să vedeți care este rolul ei).

Ce mi s-a părut delicios de amuzant în carte a fost conflictul născut în familia Clark după ce mama Lousei descoperă feminismul și, mai apoi, Londra! Nici familia Traynor nu e uitată, deși după moartea lui Will familia s-a dezmembrat…

Per total, deși continuarea continuă să mi se pară inutilă, După ce te-am pierdut e o lectură agreabilă – chiar dacă nu te mai zguduie cum a făcut-o Înainte să te cunosc. E o carte plăcută, ușor de citit, amuzantă și tristă în același timp și chiar are destulă forță în el chiar dacă acum e doar un chick-lit simplu și ușor predictibil după un anumit punct.

Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Sunt eu singura nebună care și-o imagina pe Lou ducând o altfel de viață?

Anunțuri

28 de gânduri despre „După ce te-am pierdut

  1. Da,am citit-o.Si nu stiu daca ma bucur sau nu,pentru ca mi se pare,ca si calitate injumatatita fata de primul volum!Nu neg ca este totusi o carte ok,insa cred ca o astfel de carte nu necesita neaparat o continuare.Clark imi era cred eu,mult mai draga in timpul relationarii sale cu Will,un personaj remarcabil atat in carte,cat si in ecranizarea sa.

  2. Ca si tine, am citit varianta in engleza imediat ce a apărut (am primit-o cadou).
    De acord cu tine, preferam sa se incheie povestea dupa volumul 1.
    Al doilea volum nu mi se pare ca se ridica la nivelul primului volum ( cea ce ar fi fost cam imposibil daca stai un pic sa te gândești ), iar continuarea pare….cumva inutilă. ….E ca si cum ai vorbi de o ciorba facuta/mancata acum 3 ani..
    Da, una peste alta…a doua carte reprezintă o lectura plăcută.

  3. Am citit o si eu, merita citita macar din curiozitate, dar mi a lasat asa un gust amar fiindca nimic din ce isi voia sa faca nu a reusit Louisa , cursurile, designul , dar…a ramas acelasi om sufletist , dornica sa se sacrifice pentru altii , un pic mai matura si.. desi si a gasit un tip potrivit..nu stiu ..cartea nu se ridica la nivelul emotional al primului volum ! Ma bucur ca am citit o totusi..

  4. Nu am citit-o,decât ce relatezi aici pe blogul tau,însa mi-e suficient pentru a-mi imagina esentialul pierderii ‘primei iubiri’ care,pentru orice fiinta rational-sentimentala,este o inima frânta în doua,care tot restul vietii îsi va cauta ‘completarea’,însa,care nu va reusi sa vindece niciodata în totalitate rana sufleteasca lasata în urma pierderii ‘jumatatii’ initiale ! 🙂

    1. Nu, de fapt nu despre asta e vorba în primul volum. Will nu este prima iubire a Louisei și pierderea este ceva mai durereoasă: acesta recurge la sinuciderea asistată pentru a-și pune capăt suferinței generate de faptul că era paralizat de la gât în jos. Pentru ea lucrurile sunt cu atât mai dure cu cât ea îl acompaniază în ultimele momente…

      1. Cînd vorbesc despre iubire, eu fac referire la IUBIREA ABSOLUTA ,neconditionata sacrificatoare.
        Dragostea are trei nivele de manifestare,iar majoritatea oamenilor,(mai cu seama tineri) o percep doar la nivel de suprafata,relativa,trecatoare,aparenta,putini fiind implicati în profunzimea legaturii sufletesi,netinând cont de aparentele perceptiei celor cinci simturi subiective,iar cei ce se implica pâna la nivelul duhovnicesc,sunt raritati si pe cale de disparitie ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s