Fetele de la bar · Poveştile mele

Una din nopțile lui Anais

Nopțile sunt teribile atunci când te bântuie fantasme. Doar închid ochii și-o văd pe bunica Josephine ținându-mă de mână în timp ce ne plimbam pe Champs Élysées cu destinațiile noastre clasice: Paul și Cartier. Bunica, evident, era fana bijuteriilor – eu, în schimb, preferam macarons-urile multicolore și delicioase – fiecare vârstă cu ale ei… deși și acum aș alege un fursec din ăla în locul unei perechi de cercei fie ea și Cartier.

Alteori o văd pe bunica Todorka cu chipul ei inert de la atâta botox, cu părul perfect aranjat, cu mâna-n șold, dojenindu-mă: „Anais, ți-am spus să nu te mai urci în copac! Ești o Sedláček comportă-te ca atare! Yasen, Sophie – ați văzut-o pe fiica voastră?” 

Însă fantomele din copilăria mea francezo-bulgărească sunt, parcă, cel mai puțin dureroase. Apoi a venit adolescența mea confuză. Nu mă regăseam în nimic. Ai mei mă tot obligau să îl bag în seamă pe Vlad, fiul Mirei și al lui Borya Marek – desigur, o partidă bună pentru mine: de familie bună, inteligent, nici frumos-nici urât dacă-i ignorai acneea. Bine, coșurile lui erau ultima problemă a lui pentru mine… nu-mi plăceau băieții și pace. Apoi am cunoscut-o pe Rada și lumea mea s-a dat peste cap. Când au aflat ai mei de relația noastră m-au dezmoștenit.

Vreo câteva nopți am dormit la Rada, dar apoi ne-am certat. Nu mai știu de ce. Am hoinărit nici nu mai știu câte zile pe străzile Sofiei, toți îmi întorseseră spatele – nu mai eram o Sedláček, cel puțin nu mai eram din familia care trebuie.

Într-o noapte am cunoscut-o pe Sofia. Se îndrepta spre bar. Ea are un suflet bun, deși pare de gheață uneori, m-a văzut că arătam ca un pui de găină zgribulit și m-a luat cu ea…

Doamne, cât urăsc nopțile… mai ales după ce vin de la bar. Urăsc liniștea. Urăsc să fiu eu cu gândurile mele, dacă-aș putea le-aș aduna le-aș arde cu bricheta asta..

*

E ora șase. Țigara numărul cincisprezece și tot nu am reușit să îmi afum gândurile nici de data asta. În zare, încep să licăre lumini și se-aude zgomot de mașini pornind. Oamenii se pregătesc pentru o nouă zi… eu continui să mă gândesc la metode de exorcizare și la Sofia.

Unde o fi dormit Sofia?

Va urma

Anunțuri

4 gânduri despre „Una din nopțile lui Anais

  1. Când citesc despre Paris si Champs Elysées, îmi amintesc cu placere de aventurile hazlii,traite câtiva ani prin aceasta metropola atât de cautata de turisti,mai cu seama asiatici ! 🙂
    O saptamâna superba !

  2. Multumesc,la fel îti doresc! Da,ar fi superb,daca nu ar exista traficul intens al mijloacelor de transport poluante,jenante,stresante si enervante ! 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s