Fetele de la bar · Gânduri scrise · Poveştile mele

Una din zilele lui Anais

Aproape a ajuns. Pășește hotărât, dar temător. Poartă niște cizme peste genunchi de culoare vișinie  care-i amplifică frumusețea pașilor. Puloverul supradimensionat îi ascunde silueta, dar îți dai seama de la o poștă ce trup are. Părul îi e tot șaten-roșcat cum îl avea și ultima data. Ochii ei verzui emanau unde pe o rază de cel puțin un 100 de metri. Anais a mea e o zeiță. De aia au început s-o fluiere niște puștani care la ora asta ar fi trebuit să studieze poezia lui Botev, nu să își piardă vremea prin centru.

S-a așezat la masă în fața mea. Mi-a zâmbit discret, cu sfială. Cât de dor îmi fusese de ea. Pentru mine, ea era încă o copilă năzdrăvană care se urca toată ziua în copaci.

  • Bunică Todorka…
  • Anais, eu…

Aveam atâtea sa îi spun, dar cuvintele mi se îmbrânceau care mai de care să iasă primul. Am pierdut atâția ani de dragul unor standarde de care nimănui nu îi mai pasă și cred că mi-am pierdut și nepoata. Cum am putut fi atât de lașă?  Trebuia să aștept ca bătrânețea să se aștearnă de tot peste mine, să mi se adâncească ridurile până într-atât încât orice tratament mă face să arăt ca o femeie disperată care încearcă să fugă fără succes de doamna aceea cu coasă?

  • … mie… mi-a fost dor de tine. Îmi pare rău că nu am știut să te susțin mai mult, să-ți respect alegerile. Știu că e târziu să mă ierți și nici eu nu știu cât timp mai am, când ești bătrân… oricât de sănătos ai fi nu știi niciodată când îți vine rândul să…
  • Bunico, nu spune asta, ești încă tânără!
  • Crezi tu? Uită-te la tine, ai crescut și eu? Eu am pierdut ani pe care nu-i mai pot recupera pentru ce? Pentru gura lumii? Să-i ia naiba pe toți, sincer! Pe Mareki, pe Dimitrovi, pe Ivanovi, pe Borisovi, pe Georgievi și pe tot restul celor care compun societatea asta bolnavă de la atâtea aere pe care și le-au luat… și nici ei nu sunt ușă de biserică. Trebuia să te pun pe tine pe primul loc.

A venit lângă mine și m-a luat în brațe. Îmi era dor de căldura ei. Pentru o clipă mi s-a părut că e din nou mică…

  • Și mie mi-a fost dor de tine bunico, tare dor…

Va urma

Anunțuri

12 gânduri despre „Una din zilele lui Anais

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s