Fetele de la bar · La plimbare pe străduţă · Poveştile mele

Una din nopțile Nevenei

Oare am lăsat ușa deschisă? Nu… dâra asta de parfum… nu apărea singură – că doar n-oi locui în vreun palat. O fi venit Yordanka? Dacă iar i-a făcut ceva nenorocitul de Evgeny o să-l trimit fix în locul lui de origine! Mă îndrept spre sufrageria – dormitor și o zăresc pe Nevena.

Stă întinsă pe pat. Privește în gol. Părul îi e răvășit, dar mai răvășite îi sunt gândurile – așa e de fiecare dată când se întoarce din misiune. Poartă niște pantaloni negri care îi complimentează formele. Cămașa, tot neagră îi e desfăcută complet. Pielea îi e incredibil de ademenitoare și chiar m-aș înfige în ea, dar știu că fata asta-i un soi de război mondial în care mai bine nu intri – ca mai toate fetele de la bar, inclusiv sor’mea.

  • Ai sosit,  Zvezdelin? Mă întreabă ea privind în continuare într-un punct pe care numai ea îl știa, probabil vreun punct de igrasie că d-asta am din belșug.
  • Da, Nevena. Ce cauți aici?
  • Cum ce caut? Ai un fum?

Mă îndrept spre dulap, îl deschid larg…

  • Uite, îi spun eu arătându-i rafturile ticsite cu de toate. Ea se întoarce aristocratic spre dulap, zici că e cel puțin regina Angliei. Când n-am avut eu, don’șoară? Dar o să te coste…
  • Asta e problema… știi, azi a fost ziua în care plătesc comisionul… și i-am mai trimis și mamei niște bani.  Nu cred că mai am suficienți… dar aș putea totuși…

Își aruncă bluza de pe ea. Eu fac ochii cât cepele datorită priveliștii mult mai ample pe care o am. Ea se apropie de mine și simt cum un fior rece mă cuprinde. Îmi susură-n ureche numele meu și eu… mai mai să uit că nu-i etic să te combini cu colegele de la muncă. Pfoai, câtă corectitudine pe capul meu – o să mă auto-propun pentru angajatul lunii. O îndepărtez cu o mână, mă aplec și îi întind cămașa.

O lacrimă i se scurge din ochii verzui și-ncepe să-i sape tranșee pe obrajii plini și i se stinge tocmai aproape de sânul stâng.

  • Tu ești singurul care are ceva ce mă poate face să uit… să mă facă să nu mă mai simt murdară…

Începe să plângă. Mă întorc spre dulap îmi iau cele trebuincioase și-i rulez o țigară.

  • E din partea casei de data asta, Neve!

Ochii i se umplu de recunoștință de parcă ar fi un copil ce tocmai a primit o bomboană…

  • Ce păcat că ai ochi doar pentru Anais… Adânc în puțul sufletului tău ești un bărbat bun… Mulțumesc!

Da, păcat c-am ochi pentru Anais și numai pentru ea… Pff… poate-ar trebui să-mi rulez și eu o țigară și să mă alătur Neveni care și-a reluat locul pe patul meu și trage de zor din țigara ei de parcă ar trage chiar  viață…

Va urma

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Una din nopțile Nevenei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s