Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

O mie de nopți

Ador poveștile poveștile meticulos pregătite de parcă-ar fi vreun palat arăbesc. Nu cred că miră pe nimeni că sunt o fană declarată a Șeherezadei. De asemenea, cititorii fideli ai blogului știu că datorită unor scriitoare românce (!!!) mi-am învins prejudecățile legate de literatura fantasy! Deci cum era să-mi refuz plăcerea de a citi romanul O mie de nopți de E.K. Johnston?

Am descoperit astfel o scriitoare cu o capacitate incredibilă de a țese cuvintele în pânze fine și totuși elaborate care puse cap la cap formează o poveste plasată într-o lume incredibilă. O mie de nopți este mai mult decât o readaptare a clasicii povești pe care o știm cu toții și mai mult decât un fantasy (gen adesea subestimat de pretențioși, indiferent de calitatea scriituri). Romanul ăsta e o adevărată demonstrație de forță în ceea ce privește scrisul. Asta nu doar datorită eleganței tipice povestirilor arăbești, dar și datorită faptului că doar două personaje au nume: regele și unul din sfetnicii săi (bine – el mai mult are un soi de poreclă)… În rest toți sunt sora, fratele, mama cuiva (ceea ce uneori îngreunează lectura pentru că se ajunge la construcții gen „tatăl tatălui tatălui tatălui meu”).

Despre ce e vorba în carte? Un rege a cărui minte este bântuită de un demon… dar nu prea e un demon oarecare, e însetat de putere însă sub indicațiile sale regatul prosperă (chiar dacă într-un mod destul de artificial). Demonul acesta are și scurte intervenții în poveste din care reușim să aflăm mai multe despre cum l-a vrăjit pe rege, despre modul său de a privi lucrurile, despre cei din specia sa.

o-mie-de-nopti_1_fullsizeÎnsă tot sub influența acestui demon regele ajunge să fie temut de tot regatul: s-a căsătorit cu 300 de fecioare și toate au pierit în mod misterios… Lucrurile se schimbă când ajunge la fecioara numărul 301. Aceasta reușește în mod uimitor să supraviețuiască o noapte, apoi încă una și… tot așa. Se pare că nu mai era o singură persoană cu puteri magice în palatul fermecat. Noua regină începe să descopere că și ea are puteri: poveștile ei, viziunile și visurile ei – toate devin realitate oricât de incredibile ar părea!

Per total mi-a plăcut foarte mult această carte, mai ales că nu abundă de elemente fantastice (mi-oi fi depășit eu prejudecățile, dar ce-i prea mult strică!). Eu am privit-o mai mult ca un soi de legendă veche, o poveste mitologică – dacă vreți. De asemenea, cred că ar fi avut mai mult succes dacă nu ar fi fost lansată în același timp cu o altă carte ce reinterpretează povestea Șeherezadei – Urgia și zorile. Atenție, deci, să nu facem confuzie între cele două. Nu exclud să citesc acest roman, la fel cum nu exclud să citesc și continuările romanului lui  E.K. Johnston – nuvela The Garden of The Three Hundred Flowers și romanul spin-off Spindle (o readaptare a poveștii Frumoasa din pădurea adormită).

Cui recomand să citească romanul O mie de nopți? Celor care iubesc poveștile și sunt totuși experimentați într-ale cititului: până la urmă este un roman cu doi naratori (regina și demonul), mai sunt și ceva descrieri elaborate și v-am spus deja și ce se întâmplă cu numele din roman.

Anunțuri

4 gânduri despre „O mie de nopți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s