Astrid · Jurnal · Jurnal de scris

Jurnal de scriitură: episodul în care toți îți așteaptă romanul și tu nu te mai regăsești în el

După cum cititorii fideli ai blogului bănuiesc, articolul ăsta cu titlu imens și total împotriva normelor SEO / MOZ/ roz cu picățele sau ce o mai fi în vigoare la ora actuală (căci, spre rușinea mea, am rămas în urmă cu știrile) e despre Astrid.

Am scris cam tot… am pierdut tot și apoi am recuperat datorită specialistului personal în IT (cine știe cunoaște). Romanul e aproape gata, prin urmare… am primit și o ofertă la un moment-dat… Deci, ce naiba mai aștept – vă întrebați?

Simplu – am ezitat atât încât nu mă mai regăsesc. Am crescut, viziunea mea asupra vieții s-a schimbat. Scrisul mi s-a schimbat (cred). Modul în care privesc literatura mi s-a schimbat… Sunt o cu totul altă eu acum…. Ce fac? Tai jumătate din poveste și rescriu?

Ăsta-i blestemul cuvintelor. Dacă nu le lași să iasă la timp, ele se zbârcesc atât de tare încât atunci când le privești te gândești dacă ele-s ale tale. Și povestea? Ce-ai vrut să transmiți prin ea?

Da, poate unii dintre voi mă vor certa. Însă în țara asta se publică atât de mult și de aiurea încât nu am vrut să mă alătur pur și simplu maselor. Am vrut să vin cu ceva de calitate și pentru asta îți mai trebuie și timp… Literatura e o stare de spirit și, acum, eu nu îmi regăsesc starea actuală în ce am scris.

… am ezitat prea mult și uite… Toţi aşteaptă ceva de la mine, dar eu sunt total nemulţumită de scris. Sau am devenit un pic  cam pretenţioasă?

Poate că ar trebui să fac ce-am scris mai sus, să șterg jumătate și să rescriu.

Voi ce-ați face?

P.S.

Câteva fragmente din Astrid găsiți dând click aici.

Anunțuri

38 de gânduri despre „Jurnal de scriitură: episodul în care toți îți așteaptă romanul și tu nu te mai regăsești în el

      1. Până la urmă va fi doar numele tău scris pe carte… Dar se poate să fie și o stare de moment, eu am acum o perioadă cam nasoală în care nu-mi place așa mult ce public, le citesc de mai multe ori, mă răzgândesc.. Probabil avem nevoie de o pauză…

  1. Ce-ar fi să îmbini ideile din trecut (cele scrise deja) cu o continuare a unui „tu” din prezent? Adică să lași ce e scris să fie scris iar mai departe să îți pui amprenta cu gândurile și ideile pe care le creezi acum. Știu că nu e simplu. Am și eu câteva scrieri începute… La o poveste nu am mai scris din 14 august 2012. Bine, nici nu am scris mult la ea. Dar de fiecare dată când am vrut să o continui parcă ceva nu mergea… Am ales prost să nu o continui atunci când inspirația și ideile poveștii erau mai prezente… Acum mi-ar fi greu, dar cine știe… Eventual reiau ideile și rescriu părțile care nu-mi mai plac. Cu siguranță sunt destule.
    Evoluăm, creștem … și o dată cu această creștere, pretențiile noastre „scriitoricești” devin tot mai mare. E ceva normal, firesc… trebuie să le adaptăm cerințelor noastre actuale.

    Nu renunța la Astrid în forma în care este acum. E o bucățică din tine, din felul în care scriai cândva și ar fi păcat să se piardă bucăți mari și să fie înlocuite. 🙂

    1. Da, ar fi o idee. Dar povestea e 100% fictiva si nu prea se preteaza sa o continui in prezent pentru ca deja am facut un astfel de salt in timp… Multumesc pentru sustinere si gandurile frumoase 🙂 ai dreptate, e o bucatica din mine 🙂

      1. Știu că e fictivă, dar chiar și așa … bucățica din tine se regăsește prin modul în care ai scris povestea, cuvintele alese, tema în sine, ideile. O poveste bună nu trebuie să ne descrie pe noi înșine, e suficient să adune stări de ale noastre printre cuvinte.
        Cu drag, oricând. Poate nu am cele mai bune cuvinte, având în vedere scrierile începute și necontinuate pe care le am la activ, dar oricând e un pas bun pentru un nou început. 🙂

  2. Illusion, ai o scriitură așa frumoasă! Poate stilul în care abordai lucrurile diferă puțin, dar și atunci, și acum, tot persoana aia pasionată ne scrie. Modifică ce crezi că trebuie modificat și publică fix în momentul în care simți că trebuie. Dar promite-ne să nu eziți ca data trecută. Noi suntem aici! ❤

  3. Astrid e în primul rând a ta, e cumva o parte din ce-ai fost în momentul în care ai început s-o conturezi, chiar dacă e doar produsul imaginaţiei. Până la urmă, o carte scrisă doar ca să fie scrisă nu prea transmite multe cititorului. Nu-ţi cere scuze nimănui, fă doar ce şi cum simţi. Tu trebuie să fii mulţumită şi împăcată, abia după aia ceilalţi. 😉

  4. Fă cum simți, zic și eu. Dar rezultatul va fi altul. nu poți să-l preconizezi. Nu ai cum să mergi la sigur. Eu de multe ori scriu un text pentru mine, dar nu sunt mulțumită (de fapt se întâmplă mai mereu) îmi iau inima în dinți și-l public, iar după ce apare și îl văd alții, chiar și eu îl văd cu alți ochi. Nu cred că tu vei fi mulțumită, dacă ești ca mine. Am cam aceleași frământări. Multă lume mă trage de mânecă să public, dar parcă am o panică și o nemulțumire când merg la text.
    Dacă m-aș pune în pantofii tăi .)) aș merge cu versiunea pe care o ai. Așa ai simțit-o atunci. Dar e o infimă sugestie.

  5. Cred că e normal să fi nemulțumită și poate așa vei fi mereu, asta înseamnă că evoluezi. Dar contează viziunea ta din momentul scrierii, care corespunde cu a altora, aflați în acea perioadă a vieții, a concepțiilor. Eu zic să nu ștergi nimic, ci să mergi mai departe cu alte scrieri.

  6. Orice vis în care crezi din toata inima si cu toata fiinta,prin perseverenta si pasiune,mai devreme sau mai târziu se va materializeaza.
    Viseaza,crede,spera,gândeste,exprima în cuvinte,iubeste cu pasiune tot ceea ce e frumos,si vei fi o creatoare de valori autentice,lasând generatiilor viitoare hrana pentru suflete înfometate de frumusetile cuvintelor adevarate,scrise cu drag din suflet,pentru alte suflete ce-ti vor oferi satisfactia lucrului bine facut bucurând sufletele celor ce-ti vor citi lucrarile.
    Mult succes si har în activitatea frumusetii scrisului ! 🙂

  7. Continuă să scri așa cum simți acum, nu șterge nimic. Până la urmă ceea ce scri este ceea ce te definește pe tine, felul în care o faci.
    Pe lângă asta e o trecere a schimbării tale de la ceea ce erai la ceea ce ești. E ceva din tine. Cred că oamenii ar trebui să cunoască oricare latura a ta prin ceea ce scri – ce ai fost și ce ești.

  8. Nu e grabi … este un „pas” important, care te va defini ca potential creativ. Asteptarile sunt mari, in ceea ce te priveste. Tot ce ai invatat, tot ce poti sa simti, trebuie sa se regaseasca in aceasta creatie, intr-o simbioza armonioasa. Daca tu nu esti convinsa de asta, cum vei putea sa fii convingatoare pentru altii?! Daca este nevoie, porneste de la zero! Este pasiunea ta si esti prea buna la „litere”, ca sa-ti permiti „luxul”, de a rata acest prim „pas”!

    1. Uite cine ma intelege 🙂 Sunt o perfectionista, vreau ca povestea asta sa fie cat mai aproape de perfectiune… Si totusi, ma tem ca in acest fel risc sa pic in superficial…

  9. Continua sa scrii si sa citesti! E sfatul primit la cursul de scriere creativa de care ti-am zis. Eu zic sa ceri o parere avizata. Deja ti-am spus cu cine poti vorbi. O astfel de intrebare e bine de pus la curs, dar eu nu m-am mai dus pt ca nu intentionez sa public nimic. Pune aceasta intrebare scriitorilor!

    1. Multumesc pentru sfaturile tale, draga mea 🙂 si discutia cu tine a avut un rol important pentru mine… chiar am inceput sa ma gandesc daca aceasta este forma sub care vreau sa o prezint pe Astrid lumii sau mai trebuie sa o polisez…

  10. Eu cred ca as incerca sa imi fac o autorecenzie…cam dificila treaba dar poate reusesti si te ajuta si desigur as încerca sa dau cuiva sa-mi citeasca textul, cineva cu „greutate”
    Daca este prima ta publicatie cred ca ar merita sa fii riguroasa cu tine. Acum nu stiu ce asteptari ai de la ce vei primi in schimb…din observatiile mele pe alte domenii cu o floare oricat este ea de frumoasa nu se face primavara doar daca este geniala, poate.
    Acum nu am timp sa citesc din link-ul postat de tine dar probabil maine o voi face…abia astept.

    Oricum…felicitari pentru curaj 🙂

    1. Buna, multumesc pentru vizita, sfaturi si interes 🙂 Fragmentele postate aici sunt in forma lor bruta, pe unele nici nu am apucat sa le corectez pe atunci… Acum, analizand ce am scris, mi se pare ca am inceput frumos, dar am continuat intr-un mod superficial…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s