Fetele de la bar · Poveştile mele

Una din zilele Tsvetankăi

Mi-a plăcut replica mamei. Trăiesc în propria distopie. Să-i ia naiba cu lumea lor perfectă! Ei nu văd că toate regulile astea care ne încorsetează pe noi, ăștia din așa-zisa înaltă societate, sunt pur și simplu arhaice?

  • Bau! aud din spatele meu.
  • Anais!!! Ce cauți aici? În sfârșit o față prietenoasă…
  • M-a târât bunica… știi, de când ne-am împăcat tot vrea să facem chestii împreună. Se pare că a uitat părerea mea despre sindrofiile simandicoase…
  • Mda… mai trag un fum și apoi îi întind și ei țigara, un gest scandalos care i-ar provoca repulsie maică-mii, yuhuuu!
  • Mersi. Trage adânc fumul, cred că e printre puținele femei căreia chiar îi stă bine când face asta… și o face cu patos, căci și ea e conștientă de asta. Dar cum de ești singură, mă așteptam să te găsesc în compania Pavlinei
  • Nu știu unde e. Trebuia să vină, dar… știi cum e – ea și secretele ei. Dispare la fel ca Sofia și Nevena. Oare ce-or ascunde?
  • Cine știe ce… mi-a părut un pic agitată, având în vedere că e colega lor de apartament sigur știe ce ascund cele două.

Telefonul îmi sună. Ce coincidență… Pavlina.

  • Da, dear! Unde ești?
  • Tsvetanka, sunt Aleks… ascultă, nu am timp de explicații. Pavlina a avut un accident și e grav bolnavă în spital. Suntem la Sfânta Ekaterina… poți tu să îi anunți pe ai ei…
  • Aleks cum… ce… Pavlina e bine?
  • Nu știu să îți spun… te rog, sună-i pe ai ei. Eu nu pot să le dau așa o veste…

Am văzut alb în fața ochilor. Nici, Aleks și nici Pavlina nu-s genul de oameni care se țin de farse. Anais mă privea perplexă.

  • Ce a pățit Pavlina???
  • Nu știu… Aleks nu mi-a spus prea multe…
  • Aleks? Era cu Aleks de la bar?
  • Da…

Anais a tăcut. Chipul ei s-a întunecat și îngrijorarea s-a instalat în ochii ei verzi. Își dăduse seama de ceva și asta o îngrijora. Am decis să plecăm împreună la spital. Bunica lui Anais și-a sunat șoferul să ne ducă. Îi păream prea îngrijorate pentru a conduce.

Pe drum, am încercat să o sun pe mama ei, dar nu mi-a răspuns.

Aleks ne-a întâmpinat. Pe chipul lui citeam spaimă, iar Anais îl privea de parcă înțelegea tot. L-a îmbrățișat și i-a șoptit. La naiba, prietena mea cea mai bună a pățit ceva și aștia doi se feresc să-mi dea mai multe detalii!

Va urma

Anunțuri

3 gânduri despre „Una din zilele Tsvetankăi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s