Gânduri scrise · Jurnal

Poți să-ți uiți trecutul?

cute-cuddly-toy-cartoon-costume

Hristos a înviat! Mai e  extrem de puțin și mini-vacanța se duce. Dau gata o prăjitură cu cremă de vanilie și-mi fac rezumatul mental al acestor zile.

E tare plăcut să vizitezi locurile-n care ai copilărit, să-ți amintești toate jocurile pe care le inventai… E trist totuși să vezi cum multe case se prăpădesc pe zi ce trece și să-ți amintești că au fost locuite cândva de oameni care ți-au marcat într-un fel sau altul copilăria: o dojană pentru că i-ai furat dude, o poveste veche… Acum toate casele astea dărăpănate au devenit povestitori. Lângă noi, în stânga, erau ai lui Ciumec și în dreapta, înspre hotar,  nașa Domnica. Plus alte case părăsite, mai ponosite-acum decât proprietarii lor în ultimii ani de viață.

Nu-nțeleg cum de moștenitorii pot trăi așa. Întorcându-și spatele asupra propriului trecut. E ca și cum și-ar nega întreaga ființă…

Ne-am grăbit să ne orășenizăm. Să ne lepădăm toate straturile care-ar da de bănuit c-am fi de la țară? De ce? Poți să-ți uiți trecutul?

Gândesc prea departe? Prea profund? Îmi scapă ceva? Poate-ar trebui să nu mă mai gândesc atât la alții, în fond fiecare face ce vrea cu petecul de pământ rămas moștenire, chiar și să-l lase în paragină. O fi vreun mod de a te revolta împotriva neputinței?

Clar îmi scapă ceva. Cuvintele și ideile mi se învălmășesc. Și m-a apucat un dor de fugit pe uliță, dar cu cine? Ulița e aproape pustie…

Mai bine mai ia o prăjitură, Diana… mâine trebuie să te-ntorci la ale tale. Vacanța de Paște nu mai ține două săptămâni, cel puțin nu pentru tine… și-oricât de mult ai vrea tu să alergi pe uliță, chiar dacă-ai avea cu cine – n-ai mai avea timp.

Timpul nu mai are răbdare, cum a spus Marin Preda – nu ăla de avea casă la șosea, scriitorul care s-a născut câteva sate mai încolo.

Anunțuri

25 de gânduri despre „Poți să-ți uiți trecutul?

  1. Niciodata n-am încetat sa visez la locul nasterii si copilariei mele.Mi-au ramas imprimate în memorie peisajele deluroase,cu paduri si pajisti paradisiace din satul natal de pe Valea Somesului,unde évadez plimbându-ma imaginar,ori de câte ori ma aflu blocat în embouteillagele traficului citadin din Strasbourg,crezând si traind cu speranta la o întoarcere reala spatio-temporala în locurile de origine.Probabil este manifestarea glasului pamântului din care am fost plamadit,glas pe care eu îl resimt atât de profund,iar mama râde de mine ori de câte ori îi împartasesc aceste gânduri .
    Nu cred ca o sa-mi uit locurile natale,nici dupa plecarea din aceasta dimensiune a existentei . 🙂

    1. E imposibil… rămân înfipte adânc în sufletele și mințile noastre. Totuși, nu înțeleg: cum să lași în paragină casa în care ai văzut și cunoscut lumea când tot ce te desparte sunt câteva zeci de kilometri (zeci, nu mii)?

      1. Dupa ’89,visul de libertate si goana competitiva dupa un „trai pe vatrai” al multor conationali inconstienti,dorinta de înavutire si goana dupa arginti,au modificat brusc perceptia majoritatii despre libertate si democratie,iar lacomia si acumularea de lucruri materiale,au dus la un exod în masa al taranilor tineri spre Vest,abandonand CAP-urile fermele zootehnice si pamântului,distrugându-ne avutia nationala,inconstienti,necontrolat,iar coruptia a devenit virtute,în toate domeniile,pierzându-se autenticele valori naturale,traditionale si culturale,importându-se si aducându-se în tara toate gunoaiele Occidentale,iar azi vedem cum Romania este jefuita tocmai de cei care ar trebui sa o pazeasca.
        Vorba lui Octavian Goga:
        „Muntii nostrii aur poarta,noi cersim din poarta-n poarta.”

  2. adevarat a inviat!! si nu , nu uitam trecutul niciodata , doat unii din noi VOR sa-l uite … de parca le/ar fii rusine sa-l arate, de parca s-au nascut directori parlamentari, oraseni!! oameni fara personalitate, fara radacini, oameni ai zilelor astea gri!! dar mai suntem cativa care ca si tine tinem in suflet trecutul si abem grija ca el sa nu se deterioreze!! este temelia vietii noastre oricat de schimbatoare ar fi ea!!😘

  3. Adevărat, a înviat! Nu cred că uită nimeni, poartă totul în suflet, fiecare, în felul său. Cu regrete, cu neputinţă, cu speranţă, poate. Eu am rămas aici, şi sper să am timpul necesar şi puterea de a consemna cât mai multe din lumea aceasta specială…

  4. Adevarat a inviat!
    Trecutul ne-a format si ne-a definit. Nu il putem uita. Il putem ignora.
    Cincizeci de ani de comunism, cu toate relele aferente, sunt (sau pot fi) o buna explicatie. Toti anii de neajunsuri i-au impins pe multi spre mirajul oraselor industrializate. Bancurile cu Bulă din acele vremuri pot furniza multe indicii si informatii, sau chiar raspunsuri la intrebarile tale. Lumea uita pentru ca nu vrea de fapt sa isi aduca aminte! Uita doar aparent, dar nu uita in sine! Le-ar fi rusine sa se afiseze cu un trecut mizer, cand acum au cate doua masini in parcarea blocului „la oras”. Comunismul a facut mult rau constiintei nationale si constiintei de sine, moralitatii si spiritualitatii. Ce?! S-a construit? Da, s-a construit. Dar material, nu s-a lucrat decat fizic, nu s-a lucrat si asupra spiritului decat in directia rosie, directie care continua si in zilele noastre. Nu voi raspunde la eventuale provocari. Asta e opinia mea, a unuia care a trait nouasprezece ani in acel regim.
    Trecutul ne-a definit, prezentul ne provoaca, iar viitorul reprezinta speranta. Maine e in viitor, iar azi va fi deja trecut. (concluzia asta face parte dintr-o ciorna inca nepublicata)
    Voi incheia cu un salut de la Radio Europa Libera:
    Sa auzim numai de bine!

    1. E si asta o explicatie, nu am cum sa-mi dau cu parerea fiindca m-am nascut fix in 90. Insa am auzit destule (si nu doar bancuri, ci povesti) incat sa fiu de acord cu tine, insomniacule!

      1. Acele bancuri erau versiunea haz de necaz a unei societati distopice (am mai folosit acest termen, si il voi mai folosi, pentru ca societatea aceea asa a fost catalogata). Locuitorii, cetateni (cetatean cu sens de locuitor al unei cetati) sau nu, au avut de suferit direct sau indirect, fie ca au constientizat, fie ca nu. Istoricii si sociologii o pot spune stiintific, eu doar ca experiment pe propria-mi piele. In plus am avut (ne)sansa de a putea face comparatia cu o societate normala (cea occidentala) prin intermediul televiziunii iugoslave, (ne)sansa avuta de toti cei din sudvestul si vestul Romaniei.
        Am mai comentat despre asta, dar unii (in general cei plecati) par a nu fi de acord cu mine. Deunazi m-am intalnit cu un coleg de liceu care, printre altele, a facut urmatoarea remarca: noi suntem copiii comunismului!

          1. Nostalgicii sunt cei pe care comunismul i-a ridicat (doar) material, iar ei au fost multumiti sa faca niste compromisuri pe care cei ce au umplut inchisorile comuniste nu le-au putut face.
            Da, societatile comuniste sunt (sau au fost) niste societati distopice. Never Let Me Go (filmul) m-a condus catre aceasta notiune.

              1. Acum e diferit. E o alta societate populata partial de cei din vechea societate. Este un melanj de vechi si nou. Noul se remarca prin exersarea libertatii intr-un mod cum doar in tinerele societati democratice poate fi exersat: fara limite, fara restrictii… Ingustarea spatiului imi restrange libertatea de exprimare!
                😉

  5. Adevărat a înviat!
    M-a răscolit puţin. Pe de-o parte, marea mea durere legată de asta e că nu am putut păstra casa bunicilor, cea în care am petrecut o mare parte dintre vacanţe. Pe de alta, marea bucurie e că acum arată cum nu cred că am fi putut noi, eu şi mama, să o facem. E un mic lux acolo. Nu mai e a noastră dar ştiu că e îngrijită cum nu se poate mai bine şi sufletul meu e acolo încă.

  6. Societatea isi va reveni atunci cand va dori sa evolueze, incepand cu evolutia fiecarui individ, cand va fi constransa de nevoi, ori cand va fi lasata de factorii externi! Ea se afla in starea prezenta ca urmare a mixtiunii mai multor factori interni, externi, istorici, geografici, politici, economici…
    Poate ca privesc situatia din perspectiva schimbarii si a evolutiei, insa evolutia are un partener pe nume involutie. Parerea mea este ca acum societatea noastra e in parteneriat cu involutia in privinta moralitatii. Dar nu luati de bun ce spun eu, caci eu sunt de moda veche, eu sunt conservator…

      1. Este o remarca logica. Ai observat corect.
        Asadar prezentul este imaginea constructorilor din trecut. Viitorul va fi modelat de constructorii de azi. Trecut, prezent, viitor. Timp. Timpul ca dimensiune, timpul ca referinta, timpul ca istorie, timpul ca speranta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s