Cafeneaua Soarelui · La plimbare pe străduţă · Vise Şi Oglinzi

Când devine nociv marketingul?

 

marketing
sursa foto: http://www.huffingtonpost.com/marshall-fine/fighting-our-addiction-to_b_3598065.html

Știți vorba aia „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”? Ei bine, cine-a zis-o parcă a avut o viziune a zilelor noastre, un soi de Nostradamus mioritic sau o baba Vanga ceva mai babă și mai precisă în preziceri. De ce spun asta cred că știți: prea multe produse lăudate excesiv.

Desigur, marketing-ul nu e un lucru rău. Dimpotrivă, doar astfel îți poți atinge scopul: promovarea produsului. Ceea ce e tragic e că, având în vedere simplificarea accesului la informații și dezvoltarea incredibilă a rețelelor de socializare, ajungem să fim bombardați cu reclame ale unor produse care nu au nici de departe calitatea lăudată.

Am semnalat de mai multe ori pe blog, dar și într-un guest-post recent pe blogul Drumul Vieții că acest fenomen este destul de răspândit și în literatura română contemporană. O dată cu expansiunea blogurilor, a altor platforme de publicare (gen Wattpad), a rețelelot și cu setea crescândă a publicului ce utilizează Internetul pentru povești/informații au apărut precum ciupercile după ploaie o mulțime de cărți. Mulți s-au apucat de asta din nevoia de popularitate (sociopatie???), pur și simplu e ceva cool să fii scriitor, până la urmă oricine poate s-o facă! Greșit, oricine poate scrie, dar nu oricine poate transmite! (Asta ca să nu lungim prea mult discuția.) Piața este saturată, din păcate, de cărți ale căror autori au un singur merit: se pricep foarte bine la marketing. Desigur, există și excepții, deci situația nu este chiar atât de neagră – e cu picățele roz! În cazul de față numai timpul  va cerne valoarea de nonvaloare.

Și, de ce să ne limităm la cărți, știți câte creme și loțiuni am cumpărat eu sperând că elimină acneea? Câți detergenți de vase am cumpărat care aveau menționat într-un fel sau altul că sunt skin friendly și m-am trezit cu o piele atât de uscată de zici că nu îmi mai încăpeau oasele și mușchii în ea? Și câte produse nu am cumpărat având așteptări care mi-au fost înșelate…

Repet, strategiile de marketing nu sunt ceva rău, doar că unii exagerează hiperbolizând anumite calități și, cel puțin în cazul meu, își pierd credibilitatea. Vouă nu vi s-a întâmplat să cumpărați ceva și să vă treziți că nu e deloc cum vă așteptați să fie? Nu ar fi de preferat o prezentare sinceră a produselor sau asta ar speria cumpărătorii?

Anunțuri

33 de gânduri despre „Când devine nociv marketingul?

  1. Da, de acord cu tine.
    Strategiile de marketing vand in ziua de azi, nu neaparat produsul in sine, indiferent ca vorbim despre carti ori altceva.
    Parerea mea este ca fiecare om e in stare sa decida pentru el.
    Daca este dispus sa plateasca pentru produsul x si se declara multumit ca sa nu supere pe altii, atunci e problema lui
    Daca este dispus sa plateasca si constata ca a luat plasa, atunci se simte inselat si va considera ca este o lectie buna ca sa nu se mai ia dupa vorbe si reclame.
    Si eu am facut greseli, am cumparat ceva laudat si apoi am regretat. Mi-am invatat lectia. Chiar daca este laudat, nu ma reped sa arunc cu banii. Se muncesc din greu si nu vad de ce sa platesc prostia.

    1. Exact, trebuie să ai discernământ maxim când dai banii pe ceva. Publicitatea e o armă periculoasă când e în mâinile cui nu trebuie…

    1. În cazul tău, ar fi o carte bună (cel puțin din punctul meu de vedere). Însă chestia asta cu marketingul bun e periculoasă: fie ai scris o carte genială și ai noroc de un marketing bun, fie ai scris o carte slabă, dar ai vânzări record din cauza publicității și îi devansezi pe unii care poate au scris capodopere dar nu se pricep atât de bine să își vândă creația… și putem gândi similar când vine vorba și de alte produse…

        1. O daaaaaa și eu am pățit asta. Bine, mi-am mai cumpărat și cărți strict pentru diverstiment, știind că nu pot avea mari așteptări, gen „Suge-o, Ramona!” pe care am cumpărat-o pentru că mi s-a părut amuzant stilul în care a fost scrisă :))

            1. Nu e o carte-carte, e un soi de pamflet, o chestie amuzantă de citit când vrei să pierzi timpul… eu așa am considerat-o, nimic mai mult…

  2. Total de acord! Eu ţin cont de recenziile care nu miros a promovare cu orice preţ. De aia mă bazez pe ale tale şi mai sunt câţiva prin jur pe care-i citesc cu drag!

  3. Da! Dintotdeauna negustorul care a stiut sa isi vanda marfa a avut cele mai mari vanzari. Din pacate, inainte exista onoare la nivel de comert, iar acela care insela era aratat cu degetul si pana la urma iesea in pierdere. Vorba aceea: m-ai inselat o data, e vina ta. M-ai inselat a doua oara, e vina mea. Este trist ca s-a ajuns pana aici si in cazul unor carti. Pana la urma, daca „iei teapa” ca sa zic asa, probabil te lecuiesti, dacala un moment dat sa zicem ca acel autor ar putea scoate si ceva bun, ajungi sa nu-l mai crezi ulterior. Eu nu pot decat sa recomand acele produse (literare sau nu) pe care le consider bune. Si atat. 🙂

  4. Nici măcar la strategii de marketing nu sunt prea buni mulți scriitori contemporani. Mai exact cei care-i promovează. Uite că pe mine nu m-au convins. Face excepție Igor Bergler, despre care nici nu știam că e român când am început să citesc Biblia pierdută, carte care a beneficiat de o promovare fără cusur.

    1. Despre carte nu ma pot pronunta, dar marketingul a fost reusit… poate si de aceea am unele retineri. Un alt exemplu, poate nu cu o strategie la fel de bine stabilita, este si Irina Binder care, citindu-i doar blogul, mi se pare mediocra cel putin.

  5. Irina Binder e o femeie care scrie cu sufletul,iar volumele-jurnal „Fluturi” sunt de o profunzime ce te fascineaza si capteaza de la primele pagini pâna la sfârsit.Personal cred ca din cauza succesului enorm al cartii,si-a atras multa ura din partea scriitorilor frustrati si invidiosi,de scuccesul fulminant al acestor (zic eu) autentice marturisiri sincere,obiective si reale.”De gustibus.” 🙂

    1. Personal, din cate am citit, mi se pare ca aceste carti au foarte multe lipsuri in ceea ce priveste plauzibilitatea, iar la capitolul stilistic autoarea mai are mult de lucrat. Si nu am citit pareri ale scriitorilor, ci ale persoanelor care i-au citit cartile. Dar este o chestie de gust.

  6. Parerea mea este ca „Fluturi” e o carte pentru suflete sensibile,romantice,îndragostite de viata si lumina,gingase precum fluturii iubitori de lumina soarelui si nectarul florilor,însa exista si fluturimolii care zboara în întuneric si distrug tesaturile facându-le zdrente inutilizabile.
    O zi superba Suflet drag.

  7. Uite de aia prefer să împrumut o carte de la bibliotecă, să o citesc şi dacă mi-a plăcut şi a avut acel ceva, să o cumpăr pe viitor. Pentru ce să aruncăm banii aiurea pe cărţi de duzină? Acei oameni sunt însetaţi de „cunoaştere” şi de bani. Dar în fond, ce au de câştigat? Recunoştinţă clar nu…

  8. Traim intr-o era a marketingului. Asta e! Si asta ar trebui sa constientizam tocmai pentru a lua o decizie cat mai buna in ce priveste achizitia pe care o facem.
    Dupa parerea mea nu sunt ”vinovati” cei ce se folosesc de aceste smecherii de marketing ca sa vanda. Ba chiar ii admir.
    ”Vinovati” suntem noi ce ce ne lasam influentati de reclame si cumparam fara a gandi. La urma urmei nimeni nu iti baga mana in buzunar.
    Referitor strict la carti ai multe solutii ca sa cumperi ceva daca nu iti place. Poti cauta recenzii pe mai multe bloguri. Poti cauta citate din carte. Librariile virtuale pun asa ceva la dispozitie acum. Solutii exista. Depinde doar de noi ce alegeri facem 😉

  9. Marketing sau nu, e greu pentru toti in ziua de azi: autori, editori, bloggeri, cititori, consumatori de orice. Pentru ca asistam la o avalansa, o explozie de pareri (fie ele pro sau contra) despre orice, dar absolut despre orice. Ei bine, parerea ne-o putem da sau pastra pentru sine, ce nu-mi place mie, in schimb, e ca unii se erijeaza in cunoscatori, de parca ei ar putea sa le cunoasca pe toate, in toate planurile posibile. De asta imi plac mie cateva persoane, care chiar daca scriu despre multe, e doar parere personala, nu e recenzie de carte/de produs, ci dupa experienta proprie.

    1. Mi se pare mult mai OK asa, eu urasc termenul de recenzie, e prea pretentios si putini reusesc sa scrie asa ceva in blogosfera noastra, sincer. O parere, in schimb, nu este atat de incorsetata.

  10. Eu cred că m-am lecuit de cumpărat după ce zic alții. Și nu știu de ce a trebuit s-o citesc pe Binder prima oară (ca autor român) că de atunci mi-e frică să mai citesc literatură română :)) Sună ciudat, nu? Dar sper că mă va lecui de această teamă o cărțulie ce va apărea curând pe blog. Nu știu de ce am repeat cuvântul lecuit de 2 ori :))
    Apropo de Igor Bergler cu a sa Biblie pierdută … am citit-o anul trecut și tare-mi seamănă cu Codul lui DaVinci. Nu știu dacă așa a fost intenționată asemănarea și chiar preluarea a câtorva fraze, dar nu mi s-a părut senzațională chestia asta.

    1. Oh, eu la Binder am intrat o data pe blogul ei si bine am facut ca eram ferm convinsa sa comand! Sper sa treci peste aceasta prejudecata, totusi 😉 Eu nu am cumparat Biblia pierduta pentru ca pe vreme cand se lansa cartea eu eram PR si redactor la GoodRead.ro si am avut ocazia de a-l intervieva, iar experienta a fost total NASPA asa ca am zis ca nu merita sa dau banii pe ceva scris de acel domn…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s