La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Adélaïde și Matilde (Noi 3)

noi

Adélaïde își trase dintr-o mișcare blugii pe ea și se așeză pe podea, lângă sistemul audio. Începu să-mi cotrobăie printre CD-uri. Felul în care părul i se unduia pe spate îmi amintea de ea. De fapt, totul îmi amintea de ea. N-am putut s-o uit. Am încercat să-i înec amintirea în alcool, s-o afum cu tutun ieftin și ierburi bizare, s-o înlocuiesc cu alta. Ea e tot aici, prezentă, arzându-mi mințile și carnea.

  • Zaz? Tu asculți Zaz?

Zaz… nu, clar nu ascultam Zaz, era un CD pe care ea îl uitase în apartamentul meu, dar nu-i puteam spune asta lui Adélaïde. Cât de mitocan să fiu?

  • Am avut și eu o perioadă…
  • La fel ca pictura? De ce nu mai pictezi, erai foarte bun Henri… erai și încă ești considerat un pictor de geniu al epocii noastre, la naiba! Îmi spuse peste umărul ei ușor bronzat apoi se ridică. Știu de ce ești așa, deși nu vrei să recunoști. Decăderea ta are un nume… Bustul îi fremăta delicios, dar îmi curmă repede plăcerea priveliștii trăgându-și pe ea un tricou lălâi și negru pe care „Metallica”. Și numele ăla e Matilde! Conchise ea în timp ce își rula tricoul pentru a-și dezvălui buricul. Niciodată nu ai putut s-o uiți. Ce naiba ți-a făcut spanioloaica aia? Ce are ea și nu am eu? De fapt, uită-mă pe mine, cu ce e ea mai presus decât orice altă femeie?

Nu știu ce să-i răspund. Așa că tac. Ea se spre ușă. Își încalță espadrilele și iese. După ce aud cum mașina îi pornește, îmi trag repede blugii și-un tricou, mă încalț în niște teneși și ies și eu. Atmosfera e prea apăsătoare.  Trebuie să-mi limpezesc mintea așa că fac o plimbare prin cartier.

E cald pentru o dimineață de septembrie. Pe stradă mulți turiști se uită la picturile și fotografiile expuse, mulți strâmbă din nas văzând prețurile, alții cumpără fără să se uite la bani. Printre mulțimea matinală văd o figură cunoscută. Hainele Valentino și coafura impecabilă nu sunt un camuflaj eficient. Studiază atent un tablou ce reprezintă turlele Sacre Coeur pe un fundal de un albastru turbat.

  • Matilde??

Se întoarce spre mine. Privirea îi e ciudată, tristă și pierdută. Parcă ar vrea să fugă. Oare nici ea nu m-a uitat? Nu spune nimic. Mă privește de parcă ar fi văzut o fantomă.  Un tip solid vine și-o prinde de după gât. Ea îi arată tabloul. El îl privește atent, apoi se uită la mine de parcă ar vrea să mă zgornească. Mă întorc și plec. Poate nu m-a uitat, am văzut asta în privirea ei, dar și-a refăcut viața… Cum a reușit?

Va urma

Anunțuri

3 gânduri despre „Adélaïde și Matilde (Noi 3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s