La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Exorcism (Noi 5)

M-am întors acasă turbat. Adélaïde avea dreptate. M-am mutilat spiritual și profesional toți acești ani pentru… ce? Mi-am turnat niște Bastille în pahar și-apoi l-am dat pe gât dintr-o înghițitură. Speram că, printr-un soi de minune, pereții  ființei mele să se sfărâme și ea să iasă pentru totdeauna de-acolo. Dar nu, nici de data asta nu a mers așa că am luat o pânză și am așezat-o pe șevalet. Mi-am întins culorile pe jos și-apoi am luat niște albastru și niște galben și-am început să le amestec frenetic.

Am tras o linie, apoi încă una, apoi am mai pus și niște roșu, apoi purpuriu. Am continuat așa nu știu pentru cât timp, simțeam o oarecare răcoare intrând pe fereastră semn că venise noaptea, dar eram prea prins de pictură că nu mai simțeam nimic. Voiam s-o exorcizez din mine cumva. S-o smulg din suflet și s-o izbesc pe pânză. Dar tot ce-mi reușea era o mare de culori și-atât, Matilde era tot acolo, un soi de statuie bine ancorată în solul sufletului meu.

Deodată am auzit soneria. Am privit mai întâi ceasul din perete: era fix miezul nopții. Cine putea fi la ora asta? Adélaïde plecase mult prea supărată. Fiind vineri, Pierre, prietenul meu cel mai bun, sigur își pierdea vremea prin vreun bar… Soneria se auzea tot mai insistent, când am deschis ușa nu mi-a venit să cred: era ea… Avea un palton negru descheiat, sub el avea aceiași rochie de un roșu inconfundabil, părul negru îi era prins într-o coadă și astfel toate trăsăturile fine ale feței i se dezvăluiau, ochii ei verzui radiau… Mi s-a aruncat în brațe, sub toate straturile de parfum scump am detectat și mirosul ei unic pe care-l știam atât de bine.. mirosea a căldură, a iubire, a toate florile pământului, mirosea a femeie…

  • O să mă poți ierta vreodată? M-a întrebat ea, ținându-mă încă strâns în brațe.

Eram prins parcă într-o menghină, dar nu voiam să ies din ea. Am tras-o în casă și am trântit ușa. Abia atunci m-a eliberat. M-a privit tristă.

  • Henri…
  • Matilde…
  • Îmi pare atât de rău, am fost o copilă. N-am știut ce să fac cu tot ce mi-ai oferit tu, m-am speriat de atâta iubire și-am crezut că-ți fac rău, dar mi-am făcut rău mie de o mie de ori mai tare pentru că am plecat de lângă tine. Înțeleg dacă nu mai vrei să mai ai de-a face cu mine, dar eu… nu mai puteam, trebuia să te mai văd…

Am luat-o în brațe și am sărutat-o. Parcă tot focul ce mă ardea s-a stins dintr-o dată. Parcă toți anii care au trecut fără să o am aproape se evaporaseră și eram iar noi…

Meat Loaf – Its All Coming Back to Me Now from dailyshitz on Vimeo.

Va urma.

Anunțuri

Un gând despre „Exorcism (Noi 5)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s