Cafeneaua Soarelui · Dezbaterea de Vineri · La plimbare pe străduţă

Viața croită după tipar

Imaginați-vă o femeie, cam la vreo 35 de ani, să-i zicem „Ana”. Aspect studiat până în cele mai mici detalii:  corp atent lucrat la sală, postură perfectă, haine de la Prada, pantofi de la Christian Louboutin, cercei finuți de la Chopard…  Job: manager de departament într-o multinațională.

După terminarea programului, Ana se urcă în mașina ei Mercedes C-Class și înfruntă traficul infernal din capitală. Ajunge la vila ei impunătoare dintr-un cartier exclusivist unde o așteaptă soțul ei perfect. Și el e tot un corporatist de succes, se putea altfel? Se salută destul de rece și apoi el o anunță că trebuie să îl însoțească la o cină de afaceri.

Pe parcursul cinei, se vede cu ochiul liber că sunt un cuplu perfect, dar rece. Nu e loc nici măcar de o privire pe furiș între ei. Totul e calculat la milimetru. După ce ajung acasă, se culcă unul cu spatele la celălalt că doar ce au consumat cu o seară în urmă partida săptămânală de sex. Când spuneam că totul e calculat între ei nu am glumit!

Ana are viața pe care și-a dorit-o… sau cel puțin are o viață care este în perfectă conformitate cu standardele care i-au fost impuse încă din copilărie. Dar e Ana fericită? I-ar fi plăcut să facă liceul de muzică, dar ce liceu era ăla? Ar fi vrut să accepte invitația a la film a tipului pe care-l adorau toate fetele din liceu, dar era mult prea rebel. Toată viața ei a fost pusă pe patul lui Procust pentru a se încadra perfect în tiparele perfecțiunii. Are totul, dar îi lipsește ceva, nu?

Voi ce credeți? E bine să îți planifici viața până în cel mai mic detaliu chiar dacă asta înseamnă să renunți la propriile dorințe și pasiuni? Realizarea pe plan financiar compensează lipsurile din plan emoțional?

Asta e tema din această vineri, aștept comentariile voastre și, aș mai vrea să știu, dacă știți persoane precum „Ana”. O seară frumoasă, dragilor!

Anunțuri

37 de gânduri despre „Viața croită după tipar

  1. Din experiența știu ca planificarea si realitatea nu se potrivesc de cele mai multe ori… Oricât ai planifica ceva, tot se schimba anumite circumstanțe…

  2. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la căsătorie, doi copii de 8 respectiv 18 ani și printre străini de 15 ani. Avem planuri scurte, ziua de mâine nu ne aparţine este părerea mea, așa că nu am croit nimic după nici un tipar. Doar ne respectăm și atât!!!

      1. A zburat timpul, aveam doar 23 de ani și acuma 42, doamne, doamne, sunt cu o femeie unică pe care o iubesc. Mă întreb ce am făcut eu să o merit, ea mi-a zis că am sufletul într-un fel anume😂 Mulţumesc, mulţumesc, să dea Dumnezeu înţelegere tuturor, mulţumesc frumos!

  3. Eu cred ca o cunosc perfect pe „Ana” si istoria vietii ei tulburatoare,agitata si nefericita,cu toate aparentele-i frapante,ce-ti lasa impresia unei vieti împlinite,perfect fericite,însa întotdeauna perceptia aparentelor va însela privitorul superficial,neavizat.
    Eu cred ca Bill Gates,Mark Zuckerberg,Amancio Ortega,Warren Buffett si alti miliardari ai planetei Terra nu sunt mai fericiti,mai frumosi,mai liberi decât un cioban din Carpati care traieste cu adevarat,bucurându-se din plin de creatia superba mirifica,multumit si multumind lui Dumnezeu pentru pâinea,apa si aerul proaspat,curat al Paradisului terestru dincolo de stresul marilor companii si metropole în care ne-au concentrat cei ce conduc acest sistem al sclavagismului sufletesc si spiritual,în care totul se comercializeaza,pâna si sufletele copiilor orfani inocenti si al vaduvelor celor sacrificati pe altarele ‘idolilor lumii’ ai dumnezeului acestui veac „Mamona”.
    Scuza-mi te rog com-ul transant,însa am scris dintr-un impuls de revolta,justificata de nefericirea ce o întâlnesc pretutindeni,în real si virtual,la bogati si saraci,albi sau negri,femei,si barbati,si de neputinta de a oferi si face mai mult pentru semeni,decât maruntisul metalic al câtorva „arginti” sau cuvinte si mesaje de iubire autentica neconditionata,care sunt intelese de cele mai multe ori gresit,limitate de perceptia aparenta a celor cinci simturi.
    Doar ADEVARUL va elibera omenirea de stapânitorul acestei lumi,sistemul lui „Antichrist” si puterea lui „Mamona” care de milenii conduce masele inconstiente,adormite,si înselate,la suicid în masa,punându-le la dispozitie armele cele mai moderne si mijloacele de comunicare în masa, prin care raspândesc stiri si informatii false,provocându-i pe unii împotriva altora,iar „ei” se amuza asemeni împaratului roman Nero,când a dat foc Romei,si a macelarit pe cei ce-l urmau pe Învatatorul Hristos Isus,sau asemeni lui Hitler care a fost finantat de „cei mari” pentru a extermina poporul lui Dumnezeu de care se temeau cel mai tare,vânzatorii cu nume de „Iuda Iscarioteanul”.
    Un Week end ideal,real !

  4. Cred ca hazardul si neprevazutul sunt elementele necesare, atat de necesare, in plus perfectiunea nu exista, intotdeauna ne lipseste ceva, intotdeauna.

  5. Eu consider ca este suficient sa imi planific doar cateva lucruri esentiale (ex. Absolvirea unei facultati, gasirea unui loc de munca, intemeierea unei familii) pentru a ne ramane timp sa experimentam si sa gustam din tot ce ne ofera viata. Cum altfel am putea fi fericiti? Planificarea excesiva nu numai ca este nerealista, dar va deveni cu siguranta o sursa constanta de nemultumiri caci nu intotdeaua socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ. Inainte de a ajunge la batranete cu regretul „ce-ar fi fost daca?”, mai bine planific mai putin si las si lucrurile marunte sa ma faca fericita!

  6. Cred că e doar o iluzie că banii compensează lipsurile și neîmplinirile din plan emoțional. Mai devreme sau mai târziu realizezi greșeala și depinde doar de tine dacă ieși sau rămâi… Nu se merită să nu trăiești înainte de a muri.

  7. Eu nu am in comun cu „Ana” din povestea ta decat numele, varsta si, eventual, corpul lucrat la sala 😛 . Oricum, oricat ai dori sa croiesti viata dupa tipare, tot nu iti iese. Cel mai bine este sa iti gasesti modul propriu de a croi viata, fara un tipar prestabilit, chiar daca altii considera modelul tau prea extravagant dau dimpotriva, prea cuminte. ❤

  8. Atata timp cat Ana e fericita cine suntem noi sa nu banuim ca e? Da, pe unii ii face fericiti un post de manager de multinationala si o viata planuita in detaliu, nu pot fi toti oamenii poeti rebeli…

    1. Ai dreptate, noțiunea de „fericire” diferă de la om la om. Însă întrebarea mea era dacă poți fi fericit atunci când sacrifici lucruri care îți plac de dragul confortului financiar (am și menționat că Ana a renunțat la unele lucruri de dragul siguranței). Dar da, sunt oameni care sunt fericiți cu un job corporatist, cu un salariu decent. Oameni care au făcut poate sacrificii pentru a ajunge unde sunt, dar tot nu cred că își planifică viața până în cel mai mic detaliu…

      1. Astea sunt discutii care duca oriunde si nicaieri. Poti sa fii nefericit ca ai sacrificat unele chestii sau poate sa iti para rau toata viata ca nu ai facut-o. Toti lasam lucruri in urma, asta e viata, am putea dramatiza la nesfarsit…

  9. Exista planificari si planificari…..daca iti planifici vacanta, inseamna ca esti organizat…daca iti planifici viata, inseamna ca ai niste frustrari din copilarie si s-ar putea sa ascunzi niste traume.
    Cunosc astfel de oameni, nu neaparat corporatisti. Mi se pare trist ca nici nu realizeaza ca nu sunt fericiti, ci merg precum robotii tot inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s