Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Eu și cărțile de dezvoltare personală

Iată că a venit și vremea să vorbesc cu voi despre cărțile de dezvoltare personală. Sinceră să fiu, am ocolit destul de mult subiectul deoarece încă nu am o părere foarte clară, nu știu cât de mult îmi place acest gen de lectură sau dacă rămân efectiv cu ceva (doar în două cazuri pot spune că am și acumulat ceva util).

Acum ceva timp, am citit la recomandarea mamei unei colege de facultate am citit cartea Călătoria a lui Brandon Bays. Nu știu dacă e OK să încadrez și această carte aici, dar o s-o menționez, totuși, pentru că mi se pare că în articolul ăsta îi e locul.  Recunosc: nu am aplicat metoda și da, și eu am citit câteva articole care discreditează cartea, metoda și autoarea. Însă vă pot spune că citind-o am început să mă gândesc la anumite etape din viața mea și chiar am reușit să mă împac cu anumite momente prin care am trecut de-a lungul vieții. Am reflectat foarte mult cu privire la momentele acelea, la motivațiile mele sau ale celor implicați și pot spune că am devenit un pic mai pozitivă și chiar am reușit să mențin un echilibru în ceea ce privește această stare. Și asta e cam tot ce vă pot spune, nu știu cât de mult marketing e în spatele cărții sau dacă metoda călătoriei chiar funcționează… știu doar că pe mine m-a făcut să văd anumite lucruri altfel.

Apoi am am avut contact cu tot felul de cărți din aria dezvoltării personale, dar nu cred că m-au impactat foarte tare. Unele mi se pare că prezintă lucruri pe care le putem deduce și singuri însă, de departe, cel mai deranjant lucru mi se pare marketingul ostentativ prezent din 2 în 2 rânduri parcă. Sau poate oi avea eu vreo caschetă (în genul celei pe care o are Juggernaut din X-men ca să fie treaba-treabă) care-mi  blochează informația asta să-mi intre în cap.

Revenind la ideea cu markenting-ul, recent citit Inteligența Emoțională 2.0 de  Travis Bradberry și Jean Greaves. Trecând peste reclama excesivă făcută companiei lor în carte (care, de altfel, are niște dimensiuni extrem de reduse), cartea este foarte utilă pentru cei care vor să-și dezvolte inteligența emoțională și toate abilitățile legate de EQ… asta  în condițiile în care nu ai aceste capacități dezvoltate. Eu am descoperit că făceam anumite lucruri fără să știu că sunt metode prezentate în carte și, să mă laud un pic, am obținut din prima un scor frumușel la testul propus de autori.

Mult mai utilă pentru mine mi s-a părut, în schimb, cartea Mindware a lui Richard E. Nisbett. Subintitulată „instrumente pentru o gândire inteligentă”, cartea asta chiar te face să fii un pic mai analitic (și o persoană impulsivă ca mine chiar are nevoie de asta). Structura e inteligent creată și fiecare capitol conține și un rezumat. Mi-a plăcut foarte mult și faptul că face referire la unele experimente întreprinse de diverși cercetători multe fiind în stilul celor prezentate în seria Brain Games (Îți joacă mintea) de pe National Geographic. Aceasta este, cred, singura carte de dezvoltare personală căreia nu am ce să îi reproșez și pe care o recomand tuturor.

Înainte de a încheia, țin să precizez că încă nu m-am convins dacă îmi e necesar să citesc cărți de dezvoltare personală având în vedere că multe din ele sunt pline de reclame la serviciile oferite de autori, de promisiuni, de tentative de a te spăla pe creier… bine, sunt și cărți bun care se încadrează aici, dar poate nu le-am descoperit eu sau poate mai bine rămân la a citi beletristică, biografii și cărți de psihologie (dar în genul Aurorei Liiceanu sau al lui Irvin D. Yalom). Ori poate nu pot eu să le înțeleg… poate nu m-a făcut mama atât de profundă-n gândire până la urmă…

Voi citiți cărți de dezvoltare personală? Le considerați utile sau ba? Numai mi se pare că printre autori și cărți bune care aparțin genului s-au strecurat și oameni care vor doar să profite de îndârjirea disperată cu care unii vor să atingă anumite obiective personale / profesionale?

 

Anunțuri

29 de gânduri despre „Eu și cărțile de dezvoltare personală

  1. Acum multi ani citeam astfel de carti. Acum nu. Culmea ca am doua necitite (luate acum un an ) . Nu spyn ca nu sunt bune, unele chiar au un mesaj bun, dar tot mi se par putin lipsite de realism. Sau poate nu stiu cum sa ma exprim 😀 . Ce merge la mine, nu merge la tine si invers. Trendul se schimba tot timpul, intervine noul. Da, te poti reorienta, iti poti schimba (sau nu) viziunea dar……teoria e una, practica este alta.
    Nu contest insa calitatea acestor carti. Poate problema este la mine.

    1. Da, mie mi se pare ca trebuie să știi să alegi informațiile care se potrivesc cu ceea ce îți dorești să realizezi… și da, este ușor să spui (în cazul ăsta să scrii), dar mai greu e să aplici.

  2. Cărțile de dezvoltare personală sunt printre preferatele mele, citește ultimul meu articol și poate îți va plăcea 😄. Ce e drept, îmi plac doar 2 autori, însă, să știi că de cele mai multe ori cuvintele oratorilor cu vechime își fac treaba!

  3. Eu am citit anul asta cateva carti de acest gen. Ideea e ca n-am crezut niciodata ca sunt ok cartile de genul, ba dimpotriva, cam faceam misto de aceste carti si cititorii lor. Insa intre timp, mi-am schimbat parerea. Depinde desigur de carte si de intentia autorului insa sunt carti interesante ce iti pot explica anumite chestii si te pot pune pe ganduri, sau iti pot da idei.

    Am gasit de exemplu o carte de natura financiara, ce explica o chestie foarte simpla: daca banii tai vin din salariu de exemplu, nu vei obtine niciodata mai mult decat salariul. De asta autorul sfatuia sa facem in asa fel sa ne crestem finantele prin venituri pasive, adica bani care sa faca alti bani fara efort.

    Am mai citit si carti despre atentie, chestii emotionale si asa mai departe.
    La ce concluzie am ajuns?

    Exista macar o farama de adevar din toate si pot fi utile. Asa cum ziceam mai sus, depinde insa de autor si de subiectul tratat.

    1. Oh, câtă dreptate ai! În toate cred că e și o fărâmă de adevăr, dar contează mult și cum este prezentat. Și cum se numea acea carte mai știi?

  4. Cartea de care spune InfraSunete cred că este „Tată bogat, tată sărac”. Și mie mi-a plăcut mult, se face lumină în capul tău despre ce e important de știut din lumea asta a banilor. Am citit doar câteva cărți de dezvoltare personală, dar nu pot să zic că am simțit că mă ajută prea tare…. Am mai auzit de „Săptămâna de lucru de 4 ore”, e recomandată pe multe site-uri și mai sunt și altele. Cineva spunea că nu-i plac cărțile de gen, pentru că într-un fel îți oferă totul pe tavă, fără să te mai chinui tu să descoperi…

  5. Nu am citit nici una! DEşi toate promit, nu am încredere. Şi mie se pare că mi-aş consuma inutil timpul. În loc să fac ceva constructiv, aş sta să încerc să înţeleg o carte.

    Mi se trage şi de cărţile de parenting. Fug de ele ca naiba! Toate lumea dă cu presupusul, însă toţi uităm că nu suntem la fel. Poate ţie îţi place, dar mie nu.

  6. Eu am citit astel de carti doar daca erau recomandate de psihologi pe care i-am cunoscut personal. Cele citite chiar mi s-au parut utile si m-au ajutat. Amintesc aici doar „Imperfecti, liberi si fericiti” si „100 de cai spre fericire. Le-am evitat, din principiu, pe cele care propun schimbari comportamentale peste noapte sau in nu mai stiu eu cati pasi (cele 100 de cai spre fericire nu intra in aceasta categorie) doar pentru ca mi se pare si mie ca eu parte de un marketing exagerat ai deranjant. M-am inspirat de pe diplomatiasentimentelor.com sau chiar le-am solicitat recomandari, dat fiind ca unul dintre administratorii site-ului este un psiholog exceptional caruia ii sunt datoare vanduta, la fel ca si mamei, pentru ceea si cine sunt azi. Deci da, mi se pare ca unele carti de dezvoltare personala au doar marketingul „de capul lor”, unele dintre ele expunand lucruri la mintea cocosului, dar pentru care nimeni nu s-a gandit sa piarda timpul scriindu-le.

    1. Pfff, mă gândeam că-s singura care are părerea asta despre unele cărți din sfera asta! Am notat recomandările tale 🙂 și eu sunt abonată la diplomatiasentimentelor.com și nu-mi scapă niciun articol. Consider că e mai bine să primești recomandări de la cineva cu experiență în psihologie decât să citești de capul tău astfel de cărți, să nu înțelegi pe deplin ce spun sau să nu deliberezi un pic la ce scrie… știu oameni care au devenit un soi de zombie datorită acestor cărți… P.S. Felicitări mamei tale 🙂

  7. Si Yalom imi place si mie. I-am citit doar o carte si desi nu este non-fictiune, inveti enorm de multe! Am si scris un articol despre „Minciuni pe canapea” chiar cu lectiile invatate din aceasta carte. Mi-a placut la nebunie si s-a citit si usor!

    1. Și mie mi-a plăcut la nebunie „Minciuni pe canapea” chiar e o carte din care ai ce învăța. Am mai citit și „Călăul dragostei” care este iarăși super-ușor de citit (deși prezintă cazurile unor pacienți de-ai autorului) și este extrem de utilă.

  8. Dezvoltarea personala,cunoasterea identitatii sinelui si a vietii autentice,care cuprinde toata stiinta universala absoluta este Cuvântul lui Dumnezeu,BIBLIA.
    Personal consider ca cine nu citeste si nu cauta sa cunoasca tainele ascunse în Cuvânt,nu-si cunoaste originea si identitatea,rolul si scopul existentei în aceasta dimensiune a perceptiei relative spatio-temporala,limitata la cele cinci simturi aparente…’moarte’. 🙂
    Fiti binecuvântati si luminati !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s