Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Cele zece iubiri ale lui Nishino

ce5f6fc8498e9097763d140b0a3252f7

O carte te poate zgudui în mai multe feluri. Există cărți care-ți zguduie mintea și-ți schimbă complet percepțiile asupra vieții (așa cum mi s-a întâmplat mie cu scririle unor autori precum Augustin Buzura, Pascal Bruckner, Gabriel Garcia Marquez și să nu-i uit pe Irvin D. Yalom și Aurora Liiceanu). Mai sunt altele care-ți provoacă cutremure în suflet și-aici se încadrează, evident, Eric-Emmanuel Schmitt, Mathias Malzieu, Antoine de Saint-Exupéry, Elif Shafak și alții… Mai sunt și cărțile care te zguduie atât de tare încât ieși din zona ta de confort cum mi s-a întâmplat cu Bukowski și cu Tolstoi. Și există literatura asiatică singura care, cel puțin în mine, declanșează mișcări tectonice pe atât de multe planuri încât nici nu știu cum să vă descriu ce mi se întâmplă când citesc o astfel de carte.

Fluentă și elegantă, profundă și totuși minimalistă în stil, cu o curgere aparte a cuvintelor și-a acțiunii – cum aș mai putea să vă descriu eu această literatură atât de deosebită față de cea cu care suntem obișnuiți, o literatură mai încărcată de însemnătate și îndreptată spre cititorul rafinat, nu spre cel dornic de lecturi ușoare, comerciale. Dacă nu ați citit până acum literatură asiatică, dar vă doriți să faceți pasul ăsta sau dacă sunteți deja un fan și căutați o nouă bijuterie pentru minte, trebui să citiți neapărat Cele zece iubiri ale lui Nishino de Hiromi Kawakami. Cartea este o colecție de zece mărturisiri făcute de femeile care au trecut prin viața eroului principal, Nishino Yukihiko.

Perspectivele diferite din care este văzut Nishino, sentimentele și impresiile pe care le-a lăsat în fiecare femeie compun un soi de portret realizat pe sticlă și-apoi spart în mii de cioburi. Cel puțin eu așa văd cartea, am tot încercat să recompun din bucățelele prezentate portretul acestui bărbat un pic ciudat, un pic atrăgător, o enigmă, un bărbat care atrăgea femeile precum un magnet. Și totuși, era un bărbat tulburat. Era părăsit constant de iubite, dar parcă îi era și frică de stabilitatea garantată de uniunea cu o femeie – oricare ar fi aceasta. Una din femei spune că „să-l iubești pe Nishino e ceva fără sorți de izbândă.” Și mi s-a mai părut că era bântuit adesea de fantasma surorii lui cu care a avut o legătură aparte, poate ușor bizară în ochii mei de femeie europeană (sau poate nu doar în ai mei… aici, recunosc, sunt un pic subiectivă – nu pot altfel). Dar mă tem că nu am ajuns să-l cunosc îndeajuns de bine, Nishino insistă să se joace cu mintea mea – chiar și-acum după ce am citit toate mărturisirile despre el.

Însă e greu să vorbești despre Cele zece iubiri ale lui Nishino. E genul ăla de carte care îți penetrează mintea, sufletul și îți e greu să vorbești despre ea. Orice recenzie ar fi ori prea încorsetată de norme, ori prea subiectivă – și cartea asta e una din cărțile ălea rare care-și au viața proprie. Prefer s-o rumeg în sinea mea. Încă mai încerc să așez piesele puzzelului, se potrivesc, dar parcă sunt vreo 3-4 care nu sunt la locul lor… Citiți și voi cartea și apoi comparăm ce ne iese?

 

Anunțuri

17 gânduri despre „Cele zece iubiri ale lui Nishino

  1. Cred ca am ceva comun cu acest personaj,Nishino si într-o oarecare masura îi dau dreptate,desi nu am avut chiar „zece iubiri”… 🙂
    „E adevarat ca femeia este jumatatea barbatului deoarece un barbat însurat devine doar jumatate din barbatul care era înainte.” – Romain Rolland –

          1. Uneori ma întreb daca într-adevar suntem oameni,sau doar ‘clone umane’,programati sa asimilam legi si regulamente,facute de cei alesi de noi,sa ne conduca,si sa le executam fara obiectii devenind sclavii si supusii acestora. Oamenii autentici au o singura si unica Lege care este deasupra tutulor legilor universului,si împotriva careia nimeni nu se poate opune,IUBIREA ABSOLUTA. 🙂

  2. „Fluentă și elegantă, profundă și totuși minimalistă în stil, cu o curgere aparte a cuvintelor și-a acțiunii – cum aș mai putea să vă descriu eu această literatură atât de deosebită față de cea cu care suntem obișnuiți, o literatură mai încărcată de însemnătate și îndreptată spre cititorul rafinat, nu spre cel dornic de lecturi ușoare, comerciale.” Tocmai asta m-a tentat.

  3. Foarte interesanta sugestia, se noteaza. Imi plac cartile de genul, chiar daca bucatile romance (cred ca si aceasta are ceva fragmente de genul) nu sunt neaparat pe gustul meu.

  4. Hai că m-ai făcut curioasă, prea frumos zici de ea, am notat în agendă. Eu am încercat doar Murakami, dar n-am mai ajuns la final, din păcate, nu mi-a plăcut…

  5. Promit sa mai dau o sansa literaturii asiatice, ca Shusaku Endo m-a dezgustat profund cu „Scandal”. Merci de recomandare! Si mie imi plac cartile profunde, deci cred ca nu voi regreta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s