Poeziile mele

Am coborât din cer

AM COBORAT DIN CER

Am coborât din cer
căci sufletul e ca apa:
de-un cristalin incolor sublim,
insipid și inodor –
să se poată strecura ușor prin unghere,
dar un lucru le diferențiază –
nu-ți poți diviza sufletul în atomi…
Nu poți trăi
c-o parte din el în cer
și alta pe pământ,
trebuie s-alegi –
altfel îți dublezi surghiunul.

Am coborât din cer
căci acolo-s doar amăgiri
ce vor să te închidă-n bula lor de zirconiu cubic
și-apoi te-nțeapă începând de la interior –
din epicentrul sufletului
până-n inimă
și tot mai spre suprafață
până-ți străpunge pieptul
și iese din tine
ca o țepușă
ruptă dintr-un iris
ce ți-a devenit, nu știi cum, drag.

Am coborât din cer
căci eu am vrut asta
și-atunci de ce mi-e frică –
să pășesc pe pământ
și să prind rădăcini?

Anunțuri

3 gânduri despre „Am coborât din cer

  1. Pendulam prin Cuvânt între cer si pamânt.
    Elevati peste nori,de iubiri frematând.
    Angrenati de curenti într-un cerc vicios,
    Amagiti de pamânt nu-L vedem pe Hristos….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s