Poeziile mele

Ochii tăi

Ți-am privit ochii
până-am obosit
de ei
și m-am mințit
că sunt urâți
de-aceeași speță
cu buzele-ți hapsâne
cu care rostești vrăjitorii
pentru fătuci visătoare
care mai cred în feți frumoși
dar eu cred doar în zmei
așa c-am fugit
cât mai departe
după ce ți-am privit ochii
până-am obosit
de ei
și m-am mințit
că sunt urâți

a656a6c0041142fd1251a9a9f3918a98

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Ochii tăi

  1. Unde-ai putea fugi de constiinta si unde ai putea sa te ascunzi ? Te amagesti privindu-te-n oglinda,prin sticla-ntunecata a ochelarilor rostunzi. 🙂
    O saptamâna superba,Suflet drag.

  2. E adevarat,însa tocmai fugind de acele persoane,s-ar putea sa ai mustrari de constiinta,ce-ti vor provoca (poate) mai târziu,suferinta sufleteasca. Personal prefer confruntarea si rezolvarea tuturor problemelor si conflictelor interumane atunci în momentul aparitiei lor… 🙂

      1. Fuga,în perceptia mea dovedeste frica,egoism,lasitate,indiferenta fata de semeni,ignoranta si iubire de sine. Perceptia binelui si raului se manifesta în trei dimensiuni,fizice,sufletesti si spirituale (constiinta). În general toti oamenii cauta binele însa la majoritatea acesta este limitat la aparentele fizice,iar raul si/sau binele începe în constiinta,de unde afecteaza interiorul sufletesc,raspândind în integralitatea fiintei „samânta” buna sau rea,care se va eleva,dezvolta,evolua atemporal sau va neantiza fiinta rational sentimentala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s