Topul meu rușinică

booksgalore

În articolul trecut vă spuneam că am nevoie de idei… Ei bine, am găsit atâtea că am început să fac liste peste liste! Nici nu știu în ce ordine să le iau, căci tot timpul parcă îmi vine o idee nouă și mai mișto decât celelalte. Cred că inspirația mea a consumat ceva dubios de e atât de bogată, dar asta deja e altă mâncare de pește.

De dimineață puteam să jur că vă voi inventa o nouă poveste despre tipul pe care l-am văzut azi la semafor. Îmbrăcat sport, pregătit de alergat, cu un telefon din care se auzeau clar Eminem și Rihanna: Just gonna stand there and watch me burn / But that’s alright, because I like the way it hurts / Just gonna stand there and hear me cry / But that’s alright, because I love the way you lie. Dar uite că mi-a mai venit o idee la muncă într-una din pauze când scrollam (există cuvântul ăsta?) plictisită Facebook-ul. Pentru asta trebuie să-i mulțumesc lui Elenis care a scris un articol foarte interesant despre cărțile care i-au dat bătăi de cap și la care a renunțat…  Mi-am zis că tot timpul vă scriu despre cărțile care îmi plac, dar niciodată despre cele care nu mi-au plăcut de nicio culoare – așa că iată topul meu rușinică. (Spoiler alert: Unele s-ar putea să vă șocheze).

A avea și a nu avea de Ernest Hemingway – V-am spus vreodată că nu-mi place Hemingway? Nu știu dacă asta e din cauza lumii redate aici – o lume cu contrabandiști, crime, alcoolism, prostituție, boli cu transmitere sexuală, etc. Sau să fie a personajelor frivole (părerea mea)? Sau poate a faptului că alternarea perspectivelor din care este prezentată povestea m-a cam aiurit (deși mie-mi plac, de obicei, poveștile spuse din mai multe perspective)? Ori poate pur și simplu cartea asta nu a fost pentru mine. În plus, după ce am citit câte ceva despre viața lui Hemingway mi-a displăcut și autorul așa că am renunțat la a mai citi vreo carte scrisă de el (aici știu că greșesc, poate A avea și a nu avea nu a fost cartea pentru mine și alta îmi va plăcea. Nu pot judeca o întreagă operă după o singură carte și nici după autorul ei)

Memoriile unei gheise de Arthur Golden – Șoc! Groază! Nu mi-a plăcut. Ce m-a determinat să renunț la cartea pe baza căreia s-a făcut unul din filmele mele preferate: descrierile extrem de lungi plictisitoare și adesea inutile. V-am dezamăgit, știu! Poate acum că am început să apreciez literatura asiatică aș aprecia altfel povestea.

You Don’t Have to Say You Love Me de Sarra Manning – Nu știu dacă această carte a fost tradusă în română și nici nu cred că e vreo pierdere. Am încercat să-i dau o șansă, dar începutul mi s-a părut atât de frivol și atât de tipic multor filme ieftine de la Hollywood, Bollywood, Televisa, etc. încât am zis paaaaaaas cu tot sufletul. Povestea tipică: fata grasă care reușește se îndrăgostește de un tip cool. Sau poate nu-s eu cu genul Young Adult de fel?

Și cam ăsta ar fi topul meu. Cum ar arăta al vostru?

Sper că nu v-am dezamăgit prea tare cu alegerile făcute!

O seară frumoasă, dragilor!

 

18 gânduri despre &8222;Topul meu rușinică&8221;

  1. „Memoriile unei gheise” e pe lista mea, vreau sa o citesc. Pe celelalte nu le stiu, n-am auzit de ele.

    N-am un top in momentul de fata dar pot sa-ti zic ca anul asta m-a dezamagit Kafka. Era de mult in plan sa citesc si „Procesul” si „Metamorfoza”. Zis si facut sau pe jumatate, „Procesul” nici macar nu l-am terminat, efectiv n-am rezistat iar cealalta nu m-a dat nici ea pe spate. Cum ziceai si tu la Hemingway, eu alta carte de la el, clar nu mai citesc.

  2. Hemingway a avut cateva motive pentru care a scris intr-un anumit fel (sau mai multe). Razboiul, care l-a afectat in mod direct, ar fi unul dintre ele. Altul ar fi orientarea sa politica. Desi am intentionat la un moment dat, nu am citit nimic din ce a scris, insa am citit cate ceva despre el.
    Din ce am citit si am abandonat as enumera Jocul cu margele de sticla al lui Hermann Hesse. Tot astepti sa simti ca se misca ceva ca vezi un progres, o actiune, orice, dar Hesse bate apa in piua. Mie asa mi s-a parut. Apoi, desi am citit ca alte romane de-ale sale ar merita atentia, l-am si le-am abandonat pur si simplu. Am gasit si pe blogul unei prietene o recenzie extinsa despre cum nu i-a placut aceasta carte.
    Apoi ar fi Pacientul englez de care am mai vorbit. Te si miri ca a iesit un film asa bun din acest roman.
    Pe vremuri am abandonat o carte de aventuri, Calator in marile sudului. Evident ca, singur fiind intr-o barca cu care sa colinzi mile si mile si mile marine, si de fiecare data aceeasi mare care te inconjoara, fie ea linistita ori involburata si furioasa, si deasupra acelasi Sheltering Sky (cartea asta e o bijuterie!), la un moment dat ajungi sa te plictisesti de atatea detalii care sunt importante cand manevrezi ambarcatiunea, dar care ajung sa plictiseasca cititorul intr-atat incat sa abandoneze lectura. Un film in stilul asta l-a avut in rolul principal (si singurul) pe Paul Newman (nu imi aduc aminte titlul, dar nu prea conteaza, desi Newman joaca bine).
    Ca alternativa la Hemingway propun Erich Maria Remarque ale carui romane ce au fost traduse in romana le-am citit integral indiferent de titlu (cred ca mai am unul necitit; da, mai am de citit Gam). Nimic nou pe frontul de vest e faimoasa datorita ecranizarii, dar cel mai mult mi-a placut Trei camarazi, iar cel mai mult m-a impresionat Zeii sunt singuri.
    Sper ca am scris bine titlurile.
    Lectura placuta, indiferent de ce anume decizi sa citesti, si multa inspiratie, indiferent de ce subiect alegi sa abordezi in scris!

  3. Post scriptum
    Daca ai citit un roman care nu ti-a placut, dar se stie ca autorul e bun, ca are ceva de spus, atunci merita sa ii acorzi o a doua sansa. Dar aceea trebuie mai intai documentata in prealabil (citind recenzii si opinii – de exemplu pe Good Reads sau pe Google Books).
    Fac o comparatie cu muzica.
    Desi de Tiamat auzisem de (era sa zic cu exactitate de cati ani, dar m-am oprit la timp) foarte multa vreme, nu le-am acuordat atentie pana anul acesta, deoarece prima data am ascultat un album care nu mi-a placut; stilul nu mi-a placut, nu genul. Anul asta am descoperit un alt album de-al lor, Wildhoney, album care a fost ca mierea (pentru cei ce asculta cel putin rock). Apoi inca unul (Judas Christ) si inca unul (Prey). Si astea mi-au placut. In schimb daca as fi ascultat mai intai alte albume precum The Astral Sleep sau Sumerian Cry, probabil ca nu as mai fi cautat sa ascult si alte albume, deci le-as fi ratat pe cele cu care imi rasfat auzul de vreo cateva luni incoace (evident nu le ascult doar pe acestea).

    1. Mulțumesc pentru recomandările literare și muzicale. Uneori parcă ești o adevărată enciclopedie 🙂 pe Hesse îl aveam pe lista, dar cine știe când îi va veni rândul – lista mea e imensă și, din câte văd, tot mai mulți spun că nu le place… O fi și ăsta un motiv, cred.

      1. Probabil, sau mai degraba, sunt ca o enciclopedie ale carei pagini rupte au fost imprastiate de vant. Paginile nu-s numerotate, iar memoria nu ma ajuta asa cum as vrea pentru a organiza toate paginile enciclopedice.
        Oricum, aceasta enciclopedie pare a fi un caiet de 48 de file comparativ cu enciclopediile consistente ale altor persoane din jurul meu (prieteni, prietene, cunostinte). Fiecare carte citita, fiecare experienta traita, fiecare excursie si fiecare vizita la un obiectiv turistic, de cultura, de arta, contribuie la caracterul enciclopedic personal. Cu cat dorinta de explorare si de cunoastere e mai inflacarata, cu atat enciclopedia devine mai bogata!
        Pentru ca l-ai reamintit pe Hesse, fara sa le fi citit, as indrazni sa recomand Lupul de stepa si Siddhartha. Asta pentru ca se pare ca iti sta totusi gandul la scrierile lui…
        Lectura placuta, indiferent ce anume vei alege sa citesti!

          1. I’ll take it as a compliment! 😉
            Imi place asta! Nu am mai auzit de o astfel de enciclopedie!
            Voi incerca sa mentin standardul, desi nu intotdeauna sunt atat de „activ” in spatiul public precum am fost in cazul acestei postari!
            In curand voi folosi partial comentariile mele intr-o postare pe blogul in limba romana (am schimbat referinta si e accesibil prin click pe pseudonimul meu) si voi face o trimitere catre aceasta postare.

  4. Eu tocmai am abandonat o carte – Flower – datorita simplitatii de care da dovada. Am mai abandonat si O mare de lacrimi pentru ca erau prea multe perspective pentru mine si atunci cand am inceput-o nu aveam starea necesara sa ma gandesc la morti, boli si suferinta unui razboi.
    E foarte misto ideea, chiar imi place si poate o voi lua si eu, dupa ce mai strang cateva carti :)), dar se pare ca topul tau rusinica e ca micut. Asta cred ca-i bine 😀

      1. Diana, eu nu prea scriu despre cartile care nu imi plac. Am scris de doua ori si m-am simtit rau, m-am simtit prost fata de acei oameni/scriitori chiar daca eu nu am dat de pamant cu ei/cartile lor, ci am argumentat pro si contra.
        Iti explic de ce:
        1) ma gandesc ca fiecare carte are proprii cititori si, daca mie nu imi place, altuia sigur ii place acea lectura – > lectura este subiectiva
        2) daca mie nu mi-ar conveni ca cineva sa ma critice si sa imi demonteze munca, de ce as face eu la fel cu munca altuia – > ce tie nu iti place, altuia nu ii face (eu sunt mai ciudata, nu suport critica daca nu e constructiva, dar si atunci o evit pentru ca am avut parte de profesori/sefi duri care te faceau una cu pamantul pentru orice chichita)
        3) as face reclama gratuita cuiva a carui munca nu am apreciat-o si practic unii oameni ar cumpara acel produs tocmai ca sa vada ce nu imi place mie -> orice reclama e binevenita pentru unii (reclama negativa e tot reclama).

  5. În topul preferintelor eu am o biblioteca cu 66 de carti + 1,alcatuite din doua epoci,(perioade de timp),legate,unite între ele si impregnate de de sângele jertfei lui Hristos. Este Cartea Codului Vietii Eterne,Bestseller Atemporal… 🙂

    1. Aici era vorba despre cărțile care nu ne plac… Dar eram sigură care este cartea dumneavoastră preferată, nu se putea alta, e CARTEA PERFECTĂ.

  6. Nu prea citesc,acum alte carti tiparite,însa tot ce am citit în viata,m-a ajutat,întro mai mica sau mai mare masura,la întelegerea semenilor,atât de diferiti si minunati,la cunoasterea,sensului si scopului vietii pastrând în minte si suflet,tot ce mi s-a parea bun, 🙂
    O noapte superba !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.