Căsnicie

Am pătruns destul de abrupt în scriitura lui Dan Coman, adică nu aveam nicio idee despre stilul autorului și istoricul său literar (pot să unesc aceste două trăsături și să le spun pedigree scriitoricesc?). Intuiam doar subiectul cărții alese: un mariaj disfuncțional (cine-ar scrie despre una fericită?). Nu aveam idee, însă, cât de mult îmi va plăcea romanul său numit simplu, Căsnicie! Eh, dar să încep cu începutul…

Totul gravitează, normal, în jurul unui cuplu format din Rebeca și… el (singurul personaj din carte care nu are nume). După o relație banală și ciudată (aș zice pentru că nu e genul ăla de relație romanticoasă pe care o vezi prin cărți, ba chiar îi cam lipsește elementul ăsta) cei doi se căsătoresc, ba chiar se mai și reproduc (să parafrazez o expresie deja arhi-utilizată). În peisaj mai apare și Daria, prietena celor doi, o psihoterapeută cu veleități de scriitoare. Acesta se va atașa într-un mod nefiresc de cei doi (rămâne să vedeți voi cât, eu vă spun doar că vor deveni foarte apropiați) și-apoi va dispărea fără urmă.

Povestea sondează diverse etape din căsnicia celor doi: nașterea primului copil și neliniștile care încep să-i bântuie, problemele iscate de lipsa de comunicare și de instaurarea plictiselii, infidelități, tentative de împăcare, dar ne sunt prezentate și scene din viața de zi cu zi a unei familii  (știți voi: momentele acelea extrem de banale gen ciorba e prea caldă sau prea rece). Multe porțiuni sunt chiar realiste, deosebit de familiare oricărui cititor român. Găsim aici nume de branduri, evenimente istorice destul de recente, ba chiar și nume de personalități. Însă realismul poveștii nu se rezumă doar la asta, întâmplările (mai ales) alese chiar par desprinse din realitate și la asta contribuie și stilul anticalofil al autorului. Sincer, chiar aveam nevoie și de o carte așa: realistă și fără înflorituri stilistice, sincer, chiar și scenele mai fierbinți mi s-au părut descrise cu o minuțiozitate tehnică lăsând deoparte siropoșenii întâlnite pe la scriitoare gen E.L.James (sau copii ale ei).

copertacasnicieCompozițional, cartea este împărțită în două. O parte este compusă din povestirea unor întâmplări recente sau trecute din perspectiva naratorului. Aici, trecutul și prezentul se îmbină la tot pasul  – lucru ce i-ar putea încurca pe cei obișnuiți doar cu poveștile cu acțiune liniară. Cea de-a  doua parte este compusă din fragmente din jurnalul Rebecăi prin intermediul căruia acest personaj ne devine mai clar și mai limpede. El – deși apucăm să-l cunoaștem, rămâne oarecum un mister și ce să mai spun de Daria?

 

Din punctul meu de vedere, literatura română contemporană se împarte în trei categorii mari și late: literatura de calitate, literatura de consum (care poate fi citită atunci când vrei să-ți omori timpul cu ceva lejer și totuși plăcut de citit) și literatura de… duzină (să-i zic, să nu fiu a mother f*****g bitch, cum ar spune englezul). Căsnicie se înscrie, fără urmă de îndoială, în prima. E o carte ce trebuie citită de toți cei care apreciază calitatea în literatură, care nu vor să citească doar povești siropoase à la Sandra Brown. Până la urmă, în viața reală, mai dese sunt poveștile precum cea scrisă de Dan Coman – și nu-i rău să cobori cu picioarele pe pământ (măcar din când în când)…

 

 

 

 

18 gânduri despre &8222;Căsnicie&8221;

  1. Cred ca este o carte recomandata celor ce-si cauta partener/a de viata,pentru o mai buna întelegere a relatiilor dintre parteneri în cuplu,înainte de a se aventura în aceasta ‘aventura’ cu multiple si imprevizibile aspecte bune sau rele în care fiecare partener trebuie sa-si cunoasca bine identitatea si rolul si sa-si asume constiincios responsabilitatile ce-i revin,altfel totul se naruie,asemeni unui castel de nisip în ploaie. 🙂

  2. Chiar mi-era dor de o recomandare de carte ceva mai „umană” scrisă de un autor român. Mulțumesc pentru recomandare, mi-a plăcut recenzia și am trecut cartea și pe lista mea pentru Mosu. Am început-o de pe acum ca să nu uit pe vreuna 😉 .

  3. Oh, ce imi place cand transezi tu cate o situatie/carte si faci aluzii la anumiti oameni care se cred scriitori 😀
    Sa stii ca sunt mai mult decat curioasa si voi cumpara si eu carte cu prima ocazie!

    1. Oh și sunt blândă, crede-mă, dacă mi-aș spune părerea care o am în minte pfoai 😆 Asta e o carte bună, stilul autorului e cam bloncos, dar îmi place. La început mi se părea ciudat că tot trece de la trecut la prezent, mă enervau personajele (mai ales el), dar e altceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.