Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Pădurea norvegiană

 

sursa foto: Pinterest

Ce e de făcut atunci când toată lumea îți recomandă să citești un scriitor? Ții cont de sfatul lor și pătrunzi în opera lui. Cel puțin eu așa am făcut când am văzut că toți mă împingeau parcă spre Murakami și, dintr-odată, m-am trezit prinsă în pădurea lui norvegiană. Nu știu ce căutam, ce-am găsit… sper doar ca până la finalul acestui articol să aflu.

Pădurea Norvegiană este, poate, cel mai cunoscut roman al scriitorului de origine Japoneză. Prin urmare, a fost alegerea logică pentru un neinițiat în opera lui Haruki Murakami. Romanul împrumută titlul unui hit al formației Beatles, Norwegian Wood,  însă acesta abundă de numeroase alte referințe muzicale și, pe alocuri, apar și unele literare.

Acțiunea se petrece în Japonia anilor ′60, o perioadă zbuciumată din punct de vedere socio-politic numeroase evenimente fiind prezentate cu multă luciditate și în roman (de exemplu revolta studenților). Personajul central al romanului este Toru Watanabe, un tânăr destul de liniștit, îndrăgostit de Naoko – iubita prietenului său care s-a sinucis. În vreme ce Toru încearcă să se adapteze la viața din campus și, implicit, la izolarea (parțială aș spune) cu care se confruntă acolo, presiunea responsabilităților pune stăpânire pe Naoko. Pe măsură ce fata se retrage în lumea ei, Toru încearcă să-și găsească refugiul în fete ceva mai libertine.

Haruki-Murakami-Padurea-Norvegiana4Murakami dă dovadă de reale abilități psihologice în construirea personajelor și a frământărilor lor. Pădurea norvegiană este un roman de o luciditate uluitoare, bulversantă chiar. Adesea mi s-a părut un pic cam prea tristă pentru un roman ce are ca personaj central niște studenți, însă are și pasaje amuzante (mai ales cele în care apare colegul de cameră al lui Toru, Cavaleristul) și unele erotice.

Stilul de scriere al lui Haruki Murakami e unul extrem de minuțios și, totodată minimalist – tipic scriitorilor asiatici, dar totuși e un pic mai bun, parcă ușor poetic. Acțiunea decurge prea lent uneori, iar asta îngreunează citirea însă Pădurea norvegiană nu e genul de carte pe care s-o citești pe repede-înainte. Romanul ăsta trebuie degustat precum un vin bun, nu să dai un voleu cum ai face-o cu un shot.

Pădurea norvegiană e un roman despre viață, moarte și cam tot ce se petrece între aceste două puncte de reper. E genul acela de carte care, citit la vremea lui, îți poate influența modul de gândire. Mi-ar fi plăcut să o citesc pe la vreo 18-20 de ani, cu siguranță m-ar fi marcat puternic… acum am luat-o doar ca pe o lectură de calitate. Poate din acest motiv i-am dat 4 steluțe pe Goodreads, mi-a plăcut, e foarte bine scrisă, dar nu m-a impactat prea mult.

Recomand cartea celor pasionați de literatura asiatică sau celor cărora le place să citească romane mai rafinate. Unele categorii de cititori ar putea găsi Pădurea norvegiană ușor obositoare și cred că ar abandona-o prematur.

 Voi ați citit-o? Ce impresie v-a lăsat?

Anunțuri

24 de gânduri despre „Pădurea norvegiană

  1. Nu am citit-o,însa din succinta si explicita prezentare facuta de tine,mi-am format o imagine de ansamblu a desfasurarii actiunii,tinând cont de timpul,spatiul si personajele descrise.

  2. Eu intru în categoria celor care au abandonat-o prematur. Descrierile m-au dat pe spate la propriu și am pus cartea înapoi în bibliotecă după câteva pagini. Clar, nu era vremea ei!

  3. Murakami zăpăcitor cum este m-a absorbit in lumea lui de ceva ani buni. Nu poti sa nu ramai marcat intr-un fel inedit de stilul lui. La sfarsitul fiecărei carti ma simt amețită si nesigura. Nu ca nu imi place, dimpotriva, dar lasa amprente adânci pentru o perioada. Cu timpul se mai estompează. Nu stii totusi daca sa fii năucit, deprimat sau incantat de voiajul printre randurile lui alese.

  4. De un an de zile imi propun sa citesc aceasta carte, dar nu m-am putut mobiliza. Nu ma impac deloc bine cu literatura japoneza. Nu as sti sa iti spun motivul, dar parca suntem din lumi paralele.

  5. Am cumpărat-o, am pus-o în sertarul noptierei şi… a rămas acolo 😳 nu ştiu de ce, nu am citit nimic din ea, doar am amânat. Dar a cam trecut timp de atunci şi a fost tot altceva în loc de citit.

  6. Minunatã recenzia scrisã de tine!… Mi-ar fi plãcut sã citesc recenzia înainte sã mã apuc de Cronica pãsãrii-arc. Poate as fi avut o pãrere un pic mai bunã despre Murakami, desi am simtit ca scrie foarte bine si are un stil neobisnuit de original…

  7. Și eu am citit-o, dar nu prea am înțeles de ce e cel mai celebru roman al scriitorului pentru că am citit și altele mai bune. Dar mă bucur sa aud că citești romane faine. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s