Jurnal · Jurnal de scris

De ce scriu?

de ce scriu
sursa foto: cafeapostrophe.tumblr.com

De ce scriu? Nu știu… m-am pomenit așa. V-am mai povestit, nu? Cei care mă citiți de ceva timp sigur ați mai citit pe-aici despre prima mea poezie și despre faptul că m-a urmărit toată generala și din cauza asta o detest și-n ziua de azi (serios!!!). Totuși, mi-ar fi plăcut să o mai am și s-o împărtășesc cu voi oricât de jenantă ar fi 😆 Îi mai țin minte începutul și-atât: „Pisicuța mea e mică,⁄Dar e tare frumușică” – n-aveam nici 8 ani, la ce vă așteptați?

Au urmat apoi compuneri, ca la școală… știți voi. Uneori mai făceam câte-o extravaganță și mai scriam și câteva versuri. Învățătoarele și, ulterior, profesorii erau… impresionați(?) sau hai să spun că le plăcea felul în care scriam. Eu încă nu-mi realizam capacitățile (cred că nici acum, niciodată nu înțeleg de ce primesc aprecieri, dar le primesc cu drag). Pe măsură ce am crescut am început să văd scrisul drept un soi de medicament universal, un panaceu (să folosesc și-un termen mai „pompos” pentru că pot 😆 Ce, pot fi și fițoasă în ale scrisului, dacă vreau!). Așa am început să umplu caiete cu versuri, la început mai puerile, apoi tot mai… albe, lipsite de rimă, dar pline de mine – cea de-atunci.

Prin liceu am citit în Bravo Girl despre un articol despre bloguri, hi5, myspace – că asta era moda atunci. Mi s-a părut cool ideea de jurnal online și, neștiutoare mi-am deschis unul în limba engleză (v-am mai spus și asta nu). Pe vremea aia în România nu prea erau bloguri, eu nici nu-mi imaginam ce amploare va lua fenomenul (eram încă un copil), nu mă gândeam că mă vor citi mulți (la început erau puțini)… și, treptat,  s-a instalat mania – în fine, v-am mai povestit asta și- alte articole. Am început să scriu mai mult, mai des, să îmi diversific subiectele, să scriu povești… Repet, nu mă gândeam vreo clipă că o să ajung aici, a fost un impuls, voiam să-mi stochez undeva scrierile și mi se părea o chestie interesantă să le stochezi online (plus că platforma aia avea niște teme superbe).

Dar, până la urmă, de ce scriu? Habar nu am, știu doar că nu mai pot renunța la asta, e parte din mine… la fel și  blogging-ul pe a cărui cale am pornit ușor inconștientă. Dacă aș fi fost ceva mai coaptă la minte atunci, eram departe acum! Însă mă gândesc că nu mi-ar fi plăcut să devin faimoasă, asta te cam obligă. Eu nu scriu aici pentru urmăritori, statistici, bani, etc – o fac pur și simplu pentru că vreau, îmi place, am descoperit oameni frumoși.

Mulți mă întreabă de ce nu fac și pasul următor. De ce nu depășesc bariera online-ului. V-am tot scris pe-aici despre Astrid, planuri…dar… adevărul e că sunt exigentă cu tot ceea ce fac, cu tot ceea ce se asociază cu mine și pur și simplu nu cred că am ajuns încă la perfecțiune. Poate voi ajunge cândva și la asta, cine știe… Mesajele și comentariile voastre nu fac decât să mă umple de bucurie și să îmi confirme că sunt pe drumul cel bun – pentru asta pot doar să vă mulțumesc.

Mulțumesc că-mi citiți scrierile bune, scrierile așa-și-așa și bălăriile (cum e și articolul ăsta, sincer!). Mulțumesc pentru tot!

Anunțuri

45 de gânduri despre „De ce scriu?

  1. Foarte frumos! Apreciez faptul ca exista si oameni carora le place sa scrie, si nu doar pentru urmaritori, statistici, bani sau mai stiu eu ce. Si mie imi place sa scriu si ideea de a-mi face un blog mi-a venit mai demult dar nu stiam despre ce sa scriu, dar intr-un final am gasit despre ce, chiar daca nu scriu foarte bine, dar cu totii avansam in timp prin munca.

    Mult succes in continuare!! 🙂 Pupici ❤

  2. Nu stiu ce te-a apucat atunci, dar te rog sa te opresti. Poate a fost vreo boala mintala de moment te rog consulta un medic. Acum serios ai doi ani sau ceva? Uite cum scrii si ce poza de panarama ai putut sa pui. Esti oribila habar nu ai sa scrii asa ca numai umple internetul degeaba.

      1. Nu m-am putut abține, ești genailă! Știi să răspunzi pe măsură. 🙂

        Până una alta, keep going că ești pe drumul cel mai bun și scrii tare fain! ❤️

  3. 😂😂😂😂😂😂😂
    Scuza ma ca rad si ca m am lăsat distrasa de la subiect, dar sa te numești Floare de Cristal si sa ai pretenția sa fii luat in serios, let’s get real! Draga mea, cui nu i place, e liber sa nu te citească! Cui ii place, e binevenit! Tocmai d aia suntem o națiune libera, însă uneori au mai scăpat si neoameni. Continua sa scrii, unde vrei, cand vrei, de ce vrei si pentru ca poti. Si ce sa zic, cam multe litere stii la doi ani :p
    Te pup!

    1. Imi pare rau daca tu preferi sa ii sufli in spate si sa o arunci de pe stanca e treaba ta dar eu una prefer sa o opresc din timp. Nu are talent asta e degeaba are atatia urmaritori pur si simplu nu ii merita.

          1. Dacă erau 2-3 urmăritori mai ziceam, dar sunt peste 4000…nu cred că-s toți așa. O să vă rog să evitați astfel de jigniri și, dacă nu vă place ce citiți, internetul e plin de bloguri și bibliotecile de cărți.

  4. O superba si sincera marturisire.Deschiderea si eliberarea sentimentelor si framântarilor anotimpurilor microuniversului interior,întotdeauna va relaxa si elibera Sufletul dintre zidurile simturilor primare a materiei moarte,înaltând spiritul pe aripile credintei si sperantei spre înaltul absolut al atemporaleitatii Iubirii absolute,spre Sursa Unica Creatoare de valori nemuritoare.
    O noapte sublima.

      1. Si eu îti multumesc pentru gândurile frumoase exprimate în cuvinte valoroase. Scrie draga mea,scrisul elibereaza,vindeca rani interne,si poate,ceea ce scrii are valoare vindecatoare pentru cei ce-ti citesc cuvintele.

  5. Illusion, mi-a placut foarte mult articolul tau dar m-am amuzat copios de comentariile unora :)). Serios?! Cum indraznesti sa critici post-urile cuiva (care de altfel, sunt chiar faine!) cand tu formulezi comentarii agramate?! Si chiar daca ar fi proaste, sa spunem, cine si ce iti da tie dreptul sa judeci?
    Ce m-am saturat de aceste rautati total gratuite! 😦

    1. Mulțumesc frumos pentru apreciere 🙂 Aveam dubii legate de aprobarea acelui comentariu, dar l-am luat ca pe un „pamflet” (știu că nu e, dar fac și eu pe naiva din când în când). În 10 ani de blogging am devenit imună la aceste răutăți izvorâte din lipsă de ocupație și/sau facultăți mintale (ups! Am fost rea)

  6. Problema cu blogirile mari este ca imediat isi pierd dorinta de a scrie ceva interesant si incep cu prostii ca asta de aici. Tu chiar crezi ca urmaritorilor tai le pasa? Ei te spala in urechi sperand sa se puna bine cu tine si sa creasca si ei. Sincer tu esti mai rea decat fetele de la The sagittarius iar asta chiar inseamna ceva.

    1. Dacă nu scriam chestii interesante nu aveam 10 ani de blogging în spate (dintre care 7 pe acest blog) și urmăritorii pe care îi am. Poate nu merit susținerea lor, dar o am pentru că fac ceva bine probabil, nu văd ce interese ar avea de la o persoană care le e total necunoscută. P.S. Fetele de la The sagittarius au blog de cărți, eu am blog personal – nu prea se compară. P.P.S. Uneori astfel de articole, plictisitoare, sunt bune, mai descoperă și cititorii câte ceva despre cel din spatele blogului.

  7. Ba sigur ca are tu nu ai pic de talent iar ele fac doar reclama peste reclama deci ambele bloguri sunt de cacao. Si apropo doar pentru ca ai in spate nu inseamna ca esti buna inseamna ca ai oameni care te pupa in fund- nu se compara

    1. Nu te obligă nimeni să citești un blog sau o postare care nu-ți place. Dacă îți place ce scrie omul respectiv pe blog-ul lui, îl urmărești cu drag dacă nu treci la altul care îți place ție. In general cei care dețin un blog scriu despre ce vor ei, dacă vor să bage numai reclame pe blog-ul lor, dacă vor să facă doar bani cu blog-ul etc. e problema lor. Fiecare scrie și face ce vrea cu blog-ul lui. Tu dacă vrei îl citești sau nu. La criticat suntem toți buni. Nu-ți place ceva, nu citi, nu urmări, e simplu ca bună-ziua. Nu m-am putut abține să nu te pun la punct, mai ales că faci acuze nefondate. Dacă erai pe blog-ul meu nici nu-ți publicam comentariul și nici nu-ți răspundeam.

    1. 1. Nu am fani, am cititori. Nu caut popularitate. 2. Nu ți-am șters comentariul, doar că trebuia aprobat. 3. Nu am de ce să mă apăr. 4. Văd că ai niște lipsuri serioase + frustrări – și cu asta am încheiat orice discuție, dacă tu ai timp de pierdut, eu nu am.

  8. Pot să-ți spun de ce te citesc eu: pentru că ești sensibilă în exprimare, pentru că ai articole bune și gândite, pentru că ești talentată și desigur pentru că te invidiez (într-un sens bun). Succes în continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s