Lumea s-a făcut mare

lumea s-a facut... mare
sursa foto: Pinterest

Când eram mică desenam cu rujul roșu al mamei într-un caiet. Asta se întâmpla înainte de rujul acela verde care m-a atras precum un magnet.  Pe-atunci lumea mea era infinit mai mică din punct de vedere geografic: se întindea din fața blocului până la casa de cultură / piață / leagăne / izvor / spatele blocului (în funcție de punctul cardinal ales). Marele meu vis nu era să fiu doctoriță sau profesoară, eu voiam să fiu domnișoară – așa cum vedeam pe stradă sau la televizorul cu ecran alb-negru: cu pantofi cu toc, haine de om mare, machiaș (așa spuneam eu pe vremea aia). Dar, așa cum era lumea aia de mică și de inocentă, era mai… frumoasă și viața de om mare părea mai frumoasă!

Pe măsură ce crești, lucrurile se complică. Mai întâi vrei jucării tot mai sofisticate, apoi îți propui să fii tot mai bun la ceva – la școală, la vreun sport, la… ceva. După treci prin complicațiile adolescenței: iubiri, „intrigi” care ți se par groaznice la acea vreme, ispite de tot felul, începi să te gândești la viitor (asta dacă ești cu  capul pe umeri).

Pe la 20 crezi că va fi mai ușor,știi deja ce vrei, dar (spoiler alert) nu e deloc așa. Aspirațiile și exigențele îți devin tot mai mari, relațiile tot mai complicate. Realitatea te izbește de parcă-ai fi intrat în mare, într-o zi în care nu e tocmai liniștită, și valurile te cam bagă la fund. Tot ce cunoșteai se metamorfozează. Nu mai e nimic inocent și… nici gratis.

De ce noi, oamenii mari, ne complicăm? Nu putem să privim în continuare viața prin lentile colorate? Ne lăsăm copleșiți de griji și, treptat, ne rezumăm viețile la 8 ore petrecute la muncă, ne întoarcem acasă, ne vedem de treburile casnice (mai ales femeile) și-apoi? Când să ne mai bucurăm și de lucrurile care ne plac? Pe măsură ce lumea noastră crește din toate punctele de vedere, viețile ne devin tot mai întortocheate, grijile mai mari, zâmbetele mai rare. Multe lucruri aparent simple au înțeles ascuns.

Mi-ar mai plăcea un pahar de suc de la TEC și-apoi să dau o fugă până la izvor cu prietenele mele. M-aș mai juca de-a Sailor Moon. Aș mai cotrobăi prin hainele și pantofii mamei și-aș mai suna-o pe tuși să-mi aducă niște farduri drăguțe pe care apoi să le prăpădesc pe păpuși. Însă nu se mai găsește suc din acela, izvorul nu mai e cum a fost, unele prietene s-au mutat și-acum îmi pot permite și singură haine și farduri. Poate o să mă uit la Sailor Moon… totuși.

Sau aș asculta niște RBD, căci și-n adolescență era frumos și totul parcă se-ntâmpla după versurile lor. Măcar în weekend, căci de luni, trebuie să-mi las iar personalitatea de visătoare la ușa biroului (din păcate).

14568043_918503451618825_5169554421380012140_n

14 gânduri despre “Lumea s-a făcut mare

  1. Mai ascult si acum RBD :)) Sigur cã putem sã mai pãstrãm o parte din copilãrie, putem sã ne mai dãm în leagãn si „sã privim viata prin lentile colorate”, trebuie doar sã vrem. 🙂

  2. Iosif

    „Daca nu ne nastem înca odata, daca nu reâncepem sa privim viata cu inocenta si entuziasmul copilariei, nu mai are nici un sens sa traim mai departe;” – Paulo Coelho –

  3. Pingback: Toate Dianele care am fost. Diana care sunt acum - De-ale Dianei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.