Fetele de la bar · Poveştile mele

Pavlina și Aleks

pavlina
sursa foto: Pinterest
  • Parcă niciodată n-am văzut Londra atât de aglomerată! Mi-a spus Pavlina ușor agitată. Ochii ei fierbeau de nerăbdare și-o înțelegeam… nu-l mai văzuse pe Aleks de atâta timp. Dar oare se vor înțelege? Sigur, el s-a schimbat mult, dar cât de mult se poate schimba un om? Și, în plus, ea vine din altă lume… nu e ca noi.
  • Nu știu cum ai mai văzut-o tu, dar așa e de când ne-am mutat aici. Ești doar nerăbdătoare, dar vei vedea că o să ajungem cât ai zice „pește”! Uite, s-a făcut verde!

Am tăcut amândouă o clipă. The Weeknd cânta despre cum îi știe secretele iubitei lui. Unde oare s-or găsi bărbații ăștia cu puteri telepatice că vreau și eu unul urgent!

  • Hei, dar Aleks nu știe că ești aici, nu?
  • Nu… am vrut să-i fac o surpriză!

Ce frumos o fi să te iubească cineva, mi-am zis.

  • Uite, am ajuns.

Nici nu am parcat bine că ea a și sărit din mașină. Parcă era o adolescentă care fugise de-acasă pentru a fi cu iubitul ei… oricum, cred că ai ei nu ar aproba relația asta. Am prins-o din urmă și-am intrat amândouă în pub. Sofia făcea niște vocalize și celălalt tip de la bar, Roman parcă, o sorbea din priviri.

Când ne-a zărit, Sofia s-a oprit din cântat, a sărit de pe scenă și a îmbrățișat-o pe Pavlina.

  • Ce faci? Când ai ajuns? Ai venit să-l vezi pe Aleks?
  • Am ajuns de dimineață, am venit și cu Tsvetanka și Anais… or să vină și ele curând, despachetează. Am venit să vă văd pe toți…
  • Eh,  acum, noi știm că Aleks e principalul tău motiv, i-am spus eu. Ea a roșit un pic…
  • Da… a spus cu voce stinsă… dar el unde e?
  • Ah, a plecat să cumpere câte ceva, se va întoarce curând. Hai să stăm jos, vreți să beți ceva? Ne-a spus Sofia arătându-ne o masă de lângă bar. Roman… a adăugat ea, dar nu a apucat să termine fraza că ușa s-a deschis și Pavlina a zburat efectiv în brațele lui Aleks.
  • C-an telenovele, nu-i așa, Yordanka?
  • Exact c-an telenovele. I-am răspuns zâmbind.

Va urma

Anunțuri

2 gânduri despre „Pavlina și Aleks

  1. Nu-mi dau seama exact de ce, însa detest marile metropole si aglomeratiile urbane, în special Londra si Parisul. Niciodata nu m-am simtit^liber în locurile în care nimeni nu cunoaste pe nimeni, în care oamenii asemeni furnicilor dintr-un musuroi, fiecare alearga în scopul acumularii de informatii si lucruri materiale,lipsite de valorile autentice ale iubirii neconditionate, a unitatii, libertatii, egalitatii, si fraternitatii, care sunt doar sloganuri pentru cei ce fac legile acestui sistem umanist-materialist în care L-au scos pe Dumnezeu si Fiul omului din ecuatia paradoxala a vietii sociale !
    O duminica superba, draga Diana !

    1. Într-adevăr, în marile aglomerări urbane cel mai ușor îți pierzi propriul sine… Paradoxal, Bucureștiul mi se pare mai haotic decât Parisul la orele de vârf… O duminică frumoasă, Iosif 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s