Fetele de la bar · Poveştile mele

Pavlina și Aleks 2

6f9699d757f933e68e26050b6c9827bd
sursa foto: Pinterest

Deși la început n-aș fi recunoscut nici în ruptul capului, Pavlina mi-a pus capac. Am simțit că pământul de sub picioarele mele se fărâmița și iadul începea să mă absoarbă în momentul în care a avut acel accident. Apoi au venit lunile în care am fost despărțiți și aș fi dat orice să fug la ea, dar ar fi fost periculos… e în continuare periculos să mă întorc în Bulgaria.

Cine-ar fi zis? Tipul dur a fost îmblânzit de o visătoare. Dacă n-aș fi fost eu ăla, aș fi zis că-i un subiect de roman siropos sau de telenovelă… dar e cât se poate de real. Când a venit aici am fost cel mai fericit – o lună, două… Traiul în doi e mai complicat – mai ales din cauză că eu nu-i pot oferi tot confortul cu care era ea obișnuită. Până aici ține iubirea ei… sau, mai degrabă, ea a fost îndrăgostită de ideea de iubire interzisă și-acum vede că realitatea ei nu prea se pupă cu realitatea mea? Nu știu… 

Iubirea noastră e ca țigara asta pe care-o fumez: aproape a ajuns la filtru.

*

Pavlina intră în bucătărie făcându-și un coc în timp ce merge. Ia ibricul de pe aragaz într-o mână și-o cană în cealaltă. Își toarnă niște cafea. Ia o gură și se strâmbă puțin, făcând o față de pisicuță alintată tipică fetelor bogate. Se ridică și ia borcanul de zahăr și-apoi își pune vreo 2 lingurițe. Amestecă încet și tace în continuare. Oare și ei i se pare că nu mai suntem aceiași?

  • Știi, ne-ar trebui un televizor aici! îmi spune ea după un timp.
  • Nu am suficienți bani pentru un televizor… Salariul meu trebuie să ne-ajungă amândurora. Nu crezi c-ar fi cazul să-ți găsești și tu un job? Asta e, am spus-o cu voce tare!
  • Un job???
  • Da, Pavlina, un job! Muncesc ca un sclav pentru a întreține casa asta și pentru toate mo… dorințele tale care sunt din ce în ce mai multe. Nimic din ce-ți pot oferi nu-ți convine! Când o să realizezi că nu mai ești în vila părinților tăi unde băteai din palme și obțineai tot ce-ți doreai?

A lăsat capul în jos și-a început să plângă. Asta-mi mai lipsea acum, să-și activeze modul de smiorcăită! Poate-ar fi trebuit s-o iau în brațe și să-i spun dulcegării, dar, în schimb, am ieșit să-mi limpezesc mintea. M-am dus până la bar, chiar dacă era ziua mea liberă, și i-am spus lui Roman să-mi toarne niște whisky. Cum el era captivat de Sofia, m-am servit singur până la urmă.

Ar fi trebuit să renunț când am observat că lucrurile o iau razna. Asta e viața reală: eu și Pavlina suntem ca două piese din puzzle-uri complet diferite, nu ne vom potrivi în veci!

*

Când m-am întors, Pavlina nu mai era acasă. Nici lucrurile ei nu mai erau.

Anunțuri

4 gânduri despre „Pavlina și Aleks 2

  1. Frumoasa si interesanta aceasta parte, din care cititorul poate trage concluzia ca „viata bate filmul” îar combinatia de alb si negru se transforma adeseori într-o nuanta de gri închis, precum o toamna târzie, umeda, rece si mohorâta, insuportabila. Acesta este în general rezultatul iubirilor, sentimentelor atractiilor aparente si relatiilor relative, efemere, irationale, trecatoare, în care majoritatea cuplurilor esueaza lamentabil si ireversibil.
    În absenta iubirii neconditionate, unde predomina interesul satisfactiei sinelui personal, în locul sacrificiului de sine, defavorizând partener(a)ul, relatia celor doi va fi, mai devreme sau mai târziu un esec pe toate planurile si aspectele existentei.
    Merci, pentru poveste. O seara frumoasa ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s